un mesaj de la Scott Rabalais
Cineva s-ar putea intreba ''ei bine, de ce as fi interesat in experimentarea asa numitei constiinte a unificarii? Eu
am de facut anumite lucruri, facturi de platit, o familie de intretinut si multe alte responsabilitati''.Din fericire, noi suntem de natura multi-fatetati,
fiinte cu sarcini multe. Putem sa facem lucrurile la niveluri fizice, mentale si spirituale simultan.Cresterea are loc la fel cum si viata are loc.Avand
un interes in experimentarea constiintei unificarii inseamna pur si simplu manifestarea unei dorinte de a cunoaste sinele propriu.Fie ca este
recunoscuta sau nu, cunoasterea de sine este castigata prin fiecare moment al existentei noastre. Si in timp ce cunoasterea de sine apartine
constiintei unificarii, nu trebuie neaparat sa fie pusa in fruntea listei din mintea umana, ''procesul'' are loc mult mai des inconstient decat constient.
Tipic, aducerea procesului cunoasterii de sine (cum ar fi sinele inalt) la un nivel constient vine odata ce ati atins maiestria si ati avansat
semnificativ prin taramurile fizice, mentale si emotionale.Urmati progresia naturala a ''exteriorului'' si ''interiorului'', fiind constienti de mediul
inconjurator, apoi de corpul fizic, apoi de intelect (gandirea) si apoi de emotional(sentimentele). Cand ati atins maiestria in arta sentimentelor
profund, sunteti pregatiti pentru miezul sinelui, caci prin sentimentele profunde se realizeaza spiritualul. Este la fel ca si invatatrea de baza a
matematicii, apoi vin fractiile, multiplicarile, apoi algebra, calculele, etc.Odata ce deveniti specialisti pana la un anumit nivel, este timpul in mod
natural sa va mutati la celalalt.Interesant, cand cineva lucreaza la calcularea unei probleme, foloseste tot matematica de baza, multiplicare, si
celelalte tehnici implicate in lucru. La fel, cand ne adresam unei probleme spirituale, avem tendinta de a ne ingrijora si de fizic, mental si
emotional.Exact la fel cum cineva nu poate segrega total diversele nivele ale matematicii, la fel nu se pot separa nivelele unei fiinte umane.Este
comun ca indivizii umani sa aiba o abundenta de experiente la nivelele intelectuale si emotionale si sa simta ca ''exista ceva mai mult in viata
decat asta''.Si este! Este la acest punct al maiestriei emotionale, cand studentul vietii este pregatit sa plonjeze in locuri profunde.Cautatorul este
chemat pentru a trece la nivelul urmator. Placerile simple ale vietii, desi nu sunt reduse, nu sunt suficiente pentru implinirea cautatorului
pasionat.Este obisnuit sa auzim povesti despre nemultumiri exprimate de catre cei care au adunat case frumoase, masini scumpe, mari conturi
bancare.Alti indivizi pot simti o implinire emotionala, cei care gandesc pozitiv, cei care sunt iubiti de catre multi si au o familie mare care ii
sustine.Si totusi, ei nu pot fi total satisfacuti. Asta pur si simplu pentru ca noi toti tanjim profund in interiorul nostru dupa totala realizare a sinelui
propriu, pentru a ne cunoaste cine suntem la cele mai profunde nivele ale noastre, fara a lasa vreo piatra neantoarsa.La fel cum un copac se
intinde catre cer, si noi, prin natura noastra, avem dorinta-constienta sau nu-de a ajunge in interior si de a experimenta mai mult.Indoctrinarea
noastra tipica ne invata ca mintea si corpul sunt TOTUL, sau aproximativ asa. Noi primim mesaje constant despre cum aratam, despre cum ne
imbracam si cat de mult cantarim, asta e foarte important. Ne educam creierul, aderam la legi si etici, ne bombardam celulele creierului cu tot felul
de stiri media si ne formam o multime de opinii. Totusi, in timp ce corpul si mintea noastra au in mod sigur locul si scopul lor, noi suntem in primul
rand fiinte spirituale intr-un corp fizic, si experimentam viata prin minte. Nu putem fi constienti fara minte, dar mintea nu este ultima frontiera. ''Noi
suntem ceea ce mancam'' este plansul celor care pun accentul pe taramul fizic. Si pana la un anumit grad, ei au dreptate, dar nu in totalitate. ''Noi
suntem ceea ce gandim'' proclama cei care se concentreaza pe taramul mental si pana la un anumit grad, si ei au dreptate. Totusi, constientizarea
spirituala poate proclama ''noi suntem'' sau ''eu sunt''. In timp ce ne putem asocia puternic cu corpurile noastre, corpul este un vehicol care ne
transporta prin viata. In timp ce noi credem ca noi suntem gandurile noastre, creierul nu este decat un receptor sau un computer pentru a ne ajuta
prin viata. Si totusi, esenta fiintei noastre, care poate fi numita Spirit sau Constiinta sau Suflet este ceea ce este etern, a fost intotdeauna si
intotdeauna va fi.Vine pe pamant pentru o calatorie, si care exista inainte si dupa aceasta.Este substanta reala din care suntem facuti.Deci cine nu
ar vrea sa-si cunoasca substanta reala? Cum de ne-a scapat ceva atat de evident, inima si miezul fiintei noastre?De ce exista o asemenea
neglijenta colectiva in zona spiritualitatii?Noi suntem in existenta de mii, daca nu de milioane de ani ca fiinte umane si totusi de ce cresterea
noastra nu a ajuns decat in punctul in care atat de multi au evitat descoperirea de sine? O parte din aceasta ocolire este ca majoritatea dintre noi
traim intr-o cultura care nu numai ca devalorizeaza descoperirea de sine, ci ofera si foarte putine modele, exemple si invataturi pentru a ne ghida
in acea directie.Cei care urmeaza pasionati calea interioara sunt adesea ridiculiati. Sunt relativ putini indivizi si locuri unde sa mergem pentru a fi
ghidati in aceasta zona.Prima concentrare a atentiei noastre, fie ca este prin educatie, guvern, consumism, religie, si alte astfel de sisteme ne
invata sa cautam raspunsurile in afara. Aceste sisteme sau institutii nu sunt nascute rale sau negative; depinde de cum sunt folosite pentru
beneficiul nostru.Cu alte cuvinte, din care constiinta sunt perpetuate? Este premisa de baza a armatei ca noi suntem o rasa unita, o constiinta a lui
unu? Sau credinta lor se afla in separare, bun si rau, prieten si dusman?Evident, raspunsul este ca pana la urma armata nu ar exista daca
aproape toti umanii ar intelege ca totul este unu si ca a aplica un rau unui alt om este doar a-ti aplica tie un rau. Nu exista nici un dusman in afara,
caco TOTUL este in interior. Un alt fel de a vedea aceasta situatie este sa intelegem ca multe din cultura noastra se concentreaza pe frica si
supravietuire(asupra fizicului) in loc sa ofere atentie in primul rand iubirii si cresterii. O concentrare pe supravietuire care ne tine ''blocati in noroi'',
in timp ce ne miscam, este necesara pentru cresterea spirituala in constiinta. Nu este nici oscuza pentru nici un individignorarea esentei sale; noi
putem pur si simplu sa recunoastem ca in timp ce putem rezista cresterii, avem capacitatea de a depasi asemenea forte de rezistenta. Trebuie
doar sa vedem aceasta rezistenta pentru ce este ea, ca nu are nici o putere asupra noastra, este doar lumeasca si iluzorie. Ca ceea ce nu ne
sustine cresterea spirituala nu are loc si nici o putere asupra noastra, decat daca asa alegem noi. O calatorie catre sinele adevarat si profund
poate incepe cu orice fel de impuls. Indiferent care este, puteti incepe-sau continua. Mintea este un punct minunat de sarit in taramul
necunoscutului, si a intrebarii necontenite ''cine sunt eu?", ''incotro ma indrept?" si ''de ce ma aflu eu aici?"; aceste intrebari ne pot usor conduce
catre realizarile care ne transforma in mod uimitor. Avem nevoie de dorinta de a urca pe muntele vietii si in timp ce aceasta calatorie este una
provocatoare, necesita doar un singur pas, un moment dupa altul. Nu numai ca aceasta calatorie merita efortul, calatoria este cine suntem noi. Noi
suntem toti in aceasta calatorie; dorim sa recunoastem sau nu? sursa: http://www.spiritlibrary.com/