un mesaj de la Scott Rabalais
Rabdarea este buna. Sincronicitatea este si mai buna.Rabdarea este definita ca o indurare fara nemultumiri. Este actiunea de a ''oferi timp''
pentru ceea ce se va fructifica. Este speranta lucrurilor care vor veni.Observati ca rebdarea implica jocul asteptarii, adica ''eu nu am acum, dar cu
timpul va veni''. De exemplu, sa presupunem ca aveti planuri sa lucrati in gradina in aceasta dimineata. Totusi, o furtuna a aparut si va impiedica
sa intrati in gradina. Va puteti spune ''voi fi rabdator si astfel in timp voi putea intra si lucra in gradina''. Si veti astepta. Si puteti deveni usor
ingrijorati, asa cum stati si observati cum trece vremea, asteptati, asteptati si asteptati mai mult. Pe de alta parte, sincronicitatea nu cunoaste
asteptarea sau indurarea. Ea recunoaste ca totul este complet in acel moment.Ea furnizeaza totul chiar in acest moment. Stie ca exista un timp
perfect si un loc perfect pentru tot, si cine experimenteaza sincronicitatea stie de armonia intre persoana si complexitatea momentului. Cel aflat in
sincronicitate nu asteapta ca ploaia sa se opreasca astfel incat sa poata cultiva pamantul, ci apreciaza ploaia in toata splendoarea ei, impreuna cu
situatia pe care o creaza in moment.In loc sa incercati sa intrati in gradina, caderea ploii va ofera un motiv pentru a sta si a scrie o scrisoare unui
prieten.Deci decat sa va concentrati pe ceea ce s-ar fi putut face, concentrati-va pe ceea ce este in acel moment si pe ceea ce vi se ofera
independent de planurile sau dorintele voastre. Din punctul de vedere al constiintei separarii, rabdarea este cea care umple abisul timpului.Din perspectiva lui acum, eu proiectez ca doresc ca ceva sa se intample, care acum se afla in pozitia viitorului. Exista un abis-intre prezent si viitor. Aceasta este ''realitatea'' timpului pe care noi il cream in mintea noastra, si totusi timpul nu este real.Sau este real doar pentru ca noi il construim in constiinta noastra a separarii. Sincronicitatea functioneaza in acum si doar in acum. Este rezultatul acceptarii totale si a permiterii vietii si a calitatii curgerii. Este nascuta din linistea mintii, in ascultarea a ceea ce este adus la noi de catre univers. Este curgerea naturala a vietii, independenta sau in conditionarea noastra, in planurile si dorintele noastre. Cand renuntam la gandire, ceea ce se afla dincolo de gand ii este permis sa se manifeste in experienta noastra. Si calitatea unei asemeni manifestari este Perfectiunea, este sincronicitatea si este divina. Inseamna a va da la o parte din cale pentru Cale.Sincronicitatea este esenta constiintei unitatii, o calitate a curgerii naturale a vietii. Floarea infloreste in sincronicitate perfecta cu elementele naturale ale soarelui, apei, vantului si solului. Ea nu spera sa infloreasca iarna si nici nu are planuri sa infloreasca in lunile friguroase. Ea traieste intr-o relatie de sincronicitate cu toate elementele in experienta sa si creste atunci cand este cel mai bine pentru ea si cand este total sustinuta de elemente, si vice versa. Ea infloreste la timpul perfect, in armonie cu tot ceea ce o inconjoara si relationeaza cu tot. Rabdarea inseamna asteptare. Cum puteti fi completi daca asteptati ceea ce nu este evident? Chiar si asteptarea rabdatoare este tot asteptare. Ca un pasager in statia de tren care isi asteapta trenul, care ar cauta constant aparitia trenului pe sine. El priveste constant sinele, este nerabdator si doreste ceea ce inca nu se afla in campul sau experimental. In loc sa faca asta, el putea sa stea pe o banca, sa se bucure privind florile din spatiul dintre sine. Si asa cum face asta, priviti ce minune, trenul va aparea in constientizarea sa la timpul sau. Si in acel moment el isi poate aduce in constientizarea sa sosirea trenului. Este in moment. Sincronicitatea este un dar al universului, disponibil pentru a fi folosit in fiecare moment. Se afla in muzica subtila si tandra a existentei pe care o putem auzi doar daca o ascultam. Daca incercam sa ascultam zgomotele mintii, vom fi incapabili sa manifestam curgerea armonioasa a sincronicitatii din constiinta unitatii. Dansul nostru cu aceasta curgere sincronicizata este extazul experimental. Este dansul fara efort al sinelui cu universul. sursa: http://www.spiritlibrary.com/