miercuri, decembrie 10, 2008

DE LA CREDINTA LA ADEVAR




un mesaj de la Scott Rabalais 9 decembrie 2008

Care sunt gandurile voastre prima data cand va treziti dimineata? Credeti ca va fi o zi buna? Vedeti mari posibilitati si abia asteptati ca
evenimentele sa se desfasoare? Sau va incruntati pentru orice lucru pentru ca trebuie sa va sculati din pat? Credeti ca va fi o alta zi de lupta si
greutati? Credinta este o proiectie, o formulare mentala care emana din mintea noastra si creaza un mediu magnetic in jurul nostru. Cand noi
proiectam ca vom avea o zi buna, avem tendinta de a cauta lucrurile care sa sustina o asemenea proiectie si sa le atraga in vietile lor.
Deasemenea, cand noi credem ca vom avea o zi proasta, avem tendinta de a programa situatii care sa se alinieze cu acea perspectiva. Este o
acceptare comuna faptul ca pentru a avea rezultate favorabile in viata, este benefic sa practicam gandirea pozitiva si nu cea negativa. Si noi
speram la ce este mai bun. Natura credintei este in separarea constiintei. Credinta pozitiva sau negativa sunt partile unei singure monezi.
Radacina credintei din ''a nu sti'' reprezinta adesea nu mai mult decat o explicatie, o opinie sau o ghicire educata. De exemplu, secole intregi s-a
crezut ca soarele se roteste in jurul pamantului. Asta a fost o ghicire educata care apela la simtul comun, caci soarele evident trecea pe cer in
fiecare zi. Cu o perspectiva expandata a sistemului solar, noi stim acum ca pamantul se roteste in jurul soarelui. Credinta anterioara-o ghicire
bazata pe aparente-a fost pusa in locul adevarului bazat pe o observatie directa dintr-o perspectiva expandata. Afirmatia ''eu voi avea o zi buna''
este o asteptare, o forma de credinta. Inca odata, in taramul asteptarilor, este ajutator sa va creati asteptari pozitive sau negative. Pasii unui atlet
care paseste catre linia de pornire cu asteptarea ca ''eu voi avea o cursa groava'', va avea o performanta mai buna decat daca gandeste ca ''eu voi
avea o cursa groaznica''. Credinta are intotdeauna legatura cu ''eu'' sau cu individualitatea, care este o reflectie a constiintei separate. Fiecare
credinta este precedata de ''eu'', cum ar fi ''eu cred in Dumnezeu'' sau ''eu cred in extraterestrii''. Cand ''eu'' este lasat de-o parte in constiinta
unitatii, si alte credinte care il acompaniaza vor cadea deasemenea. Si cand nu mai exista credinta, tot ceea ce ramane este adevarul. Daca
cineva renunta la o credinta in Dumnezeu, asta nu schimba realitatea de a exista sau nu un Dumnezeu.Se schimba doar o perspectiva, adevarul
ramane.Adevarul este o stare a cunoasterii in constiinta unitatii. In adevar, nu exista credinte, nici asteptari si nici ghicire educata, toate astea sunt proiectii ale mintii. Credintele pozitive si negative sunt infuzate intr-o cunoastere interioara, o intelegere a Tot Ceea ce Este. Exista pace in acel moment, o asugurare calma ca totul se desfasoara in concordanta cu omniprezenta universului. Nu exista o zi ''buna'' sau ''proasta''; momentul in sine este complet. Existenta nu are nevoie de proiectiile si asteptarile noastre pentru a-si desfasura maretia. Un trandafir este frumos. Nu este frumos pentru ca asta declara el in fiecare zi.Nu, si nici nu munceste din greu pentru a fi frumos. El nu are nici o asteptare pentru acea zi, nici o credinta care se va intoarce intr-un fel sau altul. El pur si simplu ESTE, si aceasta stare de A FI este frumoasa pentru ochii nostri. Frumusetea sa este innascuta in natura sa. ''Crezi in Dumnezeu?'' este o intrebare foarte comuna. Perspectiva unitatii nu recunoaste credinta, deci nu este o problema a credintei sau a lipsei credintei in Dumnezeu. Adevarul pur si simplu este, si in experienta unitatii cand va asimilati cu adevarul, deveniti cunoasterea sa. Poate exista o incercare de a numi adevarul, de a explica natura existentei sale, dar aceasta natura este infinita si dincolo de raza constiintei separarii si limbajului. Odata cu adevarul vine o intelegere, dincolo de ceea ce a fost inteles intr-un camp al credintei si presupunerii. Starea unitatii se inalta in linistea mintii, adica atunci cand mintea nu are capacitatea de a mai deviza sau proiecta nici un fel de credinta. Multi dintre noi am devenit atat de atasati si ne-am identificat cu credintele noastre si insistam ca ele reprezinta miezul fiintei noastre. Putem deveni atat de identificati cu credinta ca suntem un democrat sau un crestin sau un american, incat suntem foarte jigniti cand aceste etichete sunt provocate . Toate astfel de etichete sunt proiectii pe care noi le-am creat sau le-am acceptat ca facand parte din realitatea noastra a separarii. Asemenea etichete pot disparea intr-o clipita asa cum perceptiile noastre se schimba. Dintr-un punct de vedere inalt, noi nu ne mai identificam cu etichetele, desi recunoastem ca suntem liberi sa purtam orice eticheta si sa declaram orice credinta dorim. Indepartati etichetele, hainele credintelor si veti sta goi in propria cunoastere. Exista o putere in gandirea pozitiva, o putere care triumfa asupra gandirii negative. Aceasta este puterea credintei pozitive. Totusi observati ca fiecare gand pozitiv are si reversul, gandul negativ, si vice versa, ca cele doua parti ale monedei. Adesea gandul pozitiv este o reflectie a fricii, indoielii si ingrijorarii care inunda mintea. Gandul pozitiv este creat ca un echilibru pentru existenta gandului negativ. Daca o persoana paseste infricosata pe o alee intunecata noaptea, el creaza un gand ''eu sunt in siguranta'' pentru a-si contracara frica. Nu poate exista pozitiv fara negativ si vice versa. Asa functioneaza constiinta separarii. Este dualista din natura. Transcenzand dualitatea, transcedeti cuplarea pozitiv/negativ. Judecarea este o proiectie a pozitivului/negativului, raului/bunului si alte feluri de dualitate. Mergand dincolo de separare in unitate este un pas catre adevar, catre cunoastere, catre linistea mintii. Nu mai este nevoie sa credeti ca voi cunoasteti. sursa: http://www.spiritlibrary.com/