un mesaj de la Scott Rabalais
De obicei cand calatoriile sunt planificate, destinatia este cunoscuta. Daca o familie planuieste sa plece la Disney land, ei pot cu nerabdare sa
anticipeze sosorea in parc, mersul la spectacole, vederea lui Mickey Mouse. Activitatile Disney-rezultatele finale-produc familiei un impuls de a
face calatoria si de se distra. Pentru calatoria in constiinta unificata, experienta destinatiei nu este cunoscuta dinainte, cel putin pana la un anumit
grad. Experienta inificata nu este total inteleasa din punctul de vedere al constiintei separarii si nu poate relationa decat de la distanta.Totusi,
constiinta unificata ofera cautatorului o chemare puternica din esenta cautatorului. Adesea, un impuls pentru a calatori se va inalta din dorinta de a
experimenta dincolo de constiinta separarii.Nivelul de implinire al trairii in separare nu mai este suficient pentru a satisface individul.Exista o
nevoie pentru ceva mai mare, pentru expansiune, pentru cunoasterea de sine intensificata. Exista asa numitul ''drum de caramida galbena'' si
calatoria se desfasoara fara ca calatorul sa stie cum sau unde se va sfarsi. Calatoria in constiinta unificata nu este pentru cei slabi de inima.
Necesita un devotament complet acestei cauze, o concentrare unica care nu va conduce la distractie. Necesita curaj, dorinta de a pasi in
necunoscut si nestiut.In timp ce cautatorul est eobisnuit sa paseasca pe un sol solid si o cale ferma, acum un pas trebuie facut care va trimite
cautatorul in afara sigurantei caii si in impiedicare. Cautatorul este infricosat de indoieli, nu stie daca il asteapta siguranta sau il pandeste moartea.
Asa cum calatoria se intinde pe multi kilometri, calatorul descopera ca este necesar sa scape de bagajele in plus, sa calatoreasca mai usor.Un
asemenea bagal in plus reprezinta straturile sinelui iluzoriu care au fost acumulate de catre calator. Acele straturi pot fi sisteme de credinta,
imagini de sine, judecari, cencepte si gazda unor constructii mentale care nu mai reprezinta adevaratul sine. Asa cum aceste straturi sunt
indepartate, el devine din ce in ce mai constient de ce se afla in miezul sau.Ceea ce a crezut el ca este real, ceea ce el aprecia in mod profund,
era acum indepartat.Intrebari, ganduri, inca mai persista...pot continua?....pot trai fara ceea ce am lasat in urma?...ce se afla in miezul
meu?...exista cineva care sa ma ajute? In timp ce pot exista ajutoare de-a lungul drumului, calatorul trebuie sa fie capabil sa calatoreasca singur,
in special treptele finale. Noaptea intunecata a sufletului este o calatorie prin grapat, nesigura si ca o cale pietroasa pana la destinatia finala. Nu
exista nici o ghidare, nici o improspatare sau ingrijire, nici o directie-doar un mare nimic. Si totusi calatorul nu renunta.El a calatorit mult;el s-a
angajat pentru a indeplini sarcina. Indiferent de orice dificultati, el trebuie sa continue si este dispus sa renunte la viata sa pentru calatorie si pentru
destinatie. Acest final si total angajament din mijlocul intunericului si goliciunii este cel care plateste pretul de a intra in constiinta unificata. Asa
cum constiinta unificata este obtinuta, calatoria, si efortul bine meritat, dispare. Recompensa este atat de puternica incat chiar si cele mai brutale
experiente de-a lungul calatoriei palesc in comparatie cu fericirea transformativa in unificare. Tot efortul depus pentru calatorie in toti anii si vietile
si eonii fara numar pana la acest moment, reprezinta varful intelegerii si iluminarii.La mod figurativ, este ca si cum ati sta pe varful muntelui
Everest, admirand privelistea; aerul este pur si soarele straluceste in tacerea infinita. Din aceasta perspectiva vine dorinta de a impartasi o
asemenea implinire cu lumea. Asta a fost una dintre sarcinile marilor maestri, fie ca a fost Isus, Buddha, Mohamed sau altii. Ei au facut suprema
calatorie si stiu ca este sarcina lor sa se intoarca la ceilalti si sa le arate calea. Ei sunt ghizii care ofera ajutor si asigurari celor care cauta aceasi
destinatie finala. Aceasta este misiunea sacra a celor care au facut calatoria suprema. Calatoria spirituala nu este una lumeasca, ci una a sinelui.
Lumea este arena in care sinele face calatoria interioara. Tot din lume este directionat catre implinirea calatoriei si este o reflectie a acelei calatorii.
Este responsabilitatea calatorului de a-si recunoaste calea catre sursa, oricat de unica si provocatoare ar fi. Destinatia il cheama pe calator, dar
acesta raspunde si recunoaste chemarea?In mintea omului exista forte care servesc pentru distragerea individului de la calatoria interioara.
Umanitatea este acum chemata la o scara mare pentru a raspunde chemarii esentei, de a se reantoarce la adevarata sa casa, pentru a
experimenta extazul. Cine poate auzi chemarea prin stagnarea-frica, indoiala si ingrijorarea-care infuzeaza mintea multor umani? Cine este dispus
sa faca primul pas constient in constiinta unificata? Si apoi urmatorul? Si apoi urmatorul, niciodata intorcandu-se inapoi. Calatoria este facuta de
catre toti, desi nu toti o fac constient. Nu puteti fi pe fata pamantului fara a face parte din calatoria interioara. In constientizarea realitatii acelei
calatorii noi devenim vii si simtim o destinatie glorioasa.Este redirectionarea ochilor vostri de la covorul de sub picioarele voastre catre gloriosul
curcubeu care decoreaza orizontul. Auto-constientizarea calatoriei este o recuzita pentru eventuala ajungere la destinatie. Cand calatorul face
ultimul sau pas catre constiinta unificata, el nu isi pierde sinele. El castiga toata existenta. Este o expandare mareata, o constientizare noua a
divinitatii interioare. Este o transformare de neanteles de la limitare la infinit. In toata grandoarea sa, este pur si simplu cine sunteti. sursa:
http://www.spiritlibrary.com/