Intrebare:Tu folosesti adesea fraze cum ar fi ''adevaratul aliniament cu viata'' si ''aliniamentul interior cu ceea ce este''.Cum putem fi nealiniati cu
ceea ce este? Cu siguranta ca ceea ce este este CEEA CE ESTE si trebuie sa includa confuzia, rezistenta si nonpredarea momentului prezent.
Raspuns: Ceea ce spui tu este adevarat.Atata timp cat acel adevar nu este recunoscut, totusi, exista suferinta(care desigur, face parte din ceea ce
este).Cum este recunoscut, o noua dimensiune se inalta: constientizarea, prezenta. Aceasta este trezirea, saltul, transcederea suferintei.Deci,
cand eu spun aliniament cu viata, ma refer la aliniamentul constient. Non-predarea momentului prezent este non-recunoasterea ca tu esti deja unu
cu tot ceea ce este. Aceasta este iluzia separarii(care, deasemenea are locul sau de drept in totalitate). Deci noi toti suntem intr-o calatorie a
aliniamentului inconstient la cel constient cu viata.Intrebare:Inca nu inteleg de ce avem ego si de ce pare sa ne fie dusman? Imi poti explica mai
simplu astfel incat sa pot intelege care este scopul ego-ului? Raspuns:Ego-ul este o stare in evolutia constiintei umane. Nu este dusmanul nostru.
A percepe pe cineva sau ceva ca fiind dusmanul nostru este de fapt una dintre perceptiile gresite sau deziluziile unei inconstiinte egotice.Deci, nu
poti lupta impotriva ego-ului si sa castigi.Daca crezi ca ai castigat lupta impotriva ego-ului, acela este ego-ul din tine care s-a marit si mai mult.Deci
ego-ul nu este un dusman, ci o disfunctie. Priveste din acest punct de vedere, este o entitate pe care a creat-o mintea. Dintr-o alta perspectiva,
totusi, este pur si simplu o deziluzie ce rezulta dintr-un fel distorsionat in care percepem realitatea si are consecinte in comportamentul
disfunctional.Aceasta a doua percetie este probabil cea mai ajutatoare.O deziluzie se dizolva atunci cand tu recunosti ca este o deziluzie, la fel si
ego-ul. Ego-ul este un produs secundar, asa a fost, s-a dezvoltat foarte rapid din facultatea de a gandi. Ne-am pierdut in gand, adica ne-am
identificat cu gandul atat de mult incat acum simtirea a cine suntem deriva din ceea ce gandim despre noi. Gandul este o cale anume pentru ca
inteligenta universala sa se poata exprima.Acum nu mai este un mic aspect al acelei vaste inteligente.Gandul, prin numirea lucrurilor, analizeaza,
diseca si separa realitatea in parti si bucatele.Gandirea poate fi o unealta ajutatoare, dar cand te identifici cu gandirea, apare deziluzia separarii.
Realitatea ta devine fragmentata.Iti pierzi simtul original al conectivitatii cu Existenta(paradisul). Devii nefericit, ai tot felul de nevoi, esti plin de tot
felul de neampliniri si esti mereu inconstient in incercarea de a-ti recastiga simtul pirdut a cine esti.Viata este una si eu sunt unu cu toata viata.
Intrebare: Atunci cand stii acesta devar, ego-ul se dizolva. A sti inseamna a realiza. Cum atunci realiezi acest adevar?Raspuns: In acest moment-
singurul moment care exista- exista unele ganduri care se plimba prin mintea ta(cuvintele pe care le citesti si indiferent ce mai adauga mintea ta).
Totusi, tu deasemenea poti STI ca aceste ganduri se plimba prin mintea ta. Cunoasterea este dimensiunea constientizarii.Nu are nici o legatura cu
gandirea. In timp ce are loc gandirea, te poti cunoaste ca fiind constientizarea din spatele gandirii, linistea alerta din fundal-nedefinibila, de
neanteles.Cand va desidentificati de gandire, puteti descoperi o capacitate de crestere in voi pentru a percepe lucrurile si oamenii fara a le numi.
In acest fel, ego-ul, care este obiceiul inconstient de a se identifica cu orice gand care apare, incepe sa se dizolve. sursa: http://www.spiritlibrary.com/