duminică, aprilie 27, 2008

DUMNEZEU ESTE UIMIT


24 aprilie 2008 Voi sunteti cea de-a opta minune a lumii.Ati observat? Nu sunteti mentionati in carte si totusi voi sunteti minunea minunilor. Voi sunteti prima minune. Crearea voastra de catre mine este cea care imi straluceste in ochi si in inima. Sa nu ma intelegeti gresit, imi iubesc fiecare parte a creatiei mele, si totusi pentru voi am o afectiune aparte, totusi asupra voastra imi indrept atentia. Ma intreb in fiecare zi "Ce mai face domnul Ion sau Maria astazi?" Si privesc deasupra Universului si va cuprind in bratele mele si va privesc in ochi pentru a vedea ce faceti. Desigur, eu stiu ce mai faceti voi. Eu privesc in ochii vostri pentru a vedea cum credeti voi ca faceti. "In ce toane este copilul meu favorit?" Voi toti sunteti favoritii mei. De fapt, tot ce trebuie sa fac este sa va privesc in ochi si stiu ce face toata lumea azi. In ochii vostri se vede totul. Ceea ce credeti si ceea ce este sunt adesea doua lucruri diferite. Deci eu plantez semintele sugestiilor aici si acolo pentru ca voi sa va treziti la magnificenta voastra. Voi nu credeti ca eu sunt magnific? Atunci, cum, cum va puteti considera mai putin decat atat? Poate credeti despre voi ca sunteti doar o particica, un fir de nisip de pe plaja. Nu cu ego-ul vostru incerc eu sa discut. Ego-ul este o asemenea contradictie. Nu se poate hotari daca sa va inzestreze sau sa va descurajeze. Ego-ul este un clandestin de noapte, dar voi, voi preaiubitii mei, voi sunteti realitatea. Si eu sunt realitatea. Si totusi aveti tendinta de a crede mai mult ego-ul decat pe mine. Aceasta este o enigma. Si acesta este lucrul cel mai nerealist pe care l-am vazut vreodata. O poveste spusa de catre un nebun care face mult zgomot pentru nimic si voi il ascultati pe el cu mare atentie in timp ce ceea ce eu spun nu are nici un ecou. S-a ajuns pana la punctul in care nu va mai dati seama care este ego-ul si care este realul. Nu este uimitor? Este uimitor cat de departe a sarit aschia de copac. Nu copacul a aruncat aschia. Nu a abandonat aschia. Aschia cade pe Pamant intr-un ritm foarte lent si se defineste singura a fi fara de origine, azvarlita din inaltimile Cerului ca si cum nu ar mai fi fost utila. Oh, preaiubitilor, voalul iubirii a mentinut aschia conectata si in legatura cu Copacul Mama al Inimii Mele. Ce pot spune pentru a va oferi iubirii noastre ascultare, o sansa, o recunoastere? Recunoasteti iubirea mea pentru voi, si apoi indoiala zboara pe fereastra si iubirea este in buzunarul vostru. Cat de multa iubire poate Dumnezeu sa ofere cand tot ceea ce este el este iubire? Cat de multa iubire poate un copil al lui Dumnezeu sa primeasca cand el isi cunoaste Creatorul? Cat de multa iubire ia el pentru a face ca soarele sa straluceasca, raurile sa curga si iarba sa creasca? Cat de multa iubire este necesara pentru a va ilumina si pentru ca sa va constientizati in inima adevarul sinelui? Toata iubirea din Ceruri v-a fost oferita si este a voastra pentru a o folosi asa cum doriti. As dori sa observati aceasta mare iubire, sa o acceptati si sa o oferiti mai departe. V-am oferit iubire acum mult timp, mult inaintea memoriei, inaintea Creatiei si a fost a voastra inca de atunci si este a voastra pentru a o folosi pe fata pamantului. Iubirea mea v-a fost oferita pentru ca voi sa o oferiti mai departe. Iubirea mea v-a tulburat inimile si lumea inca de atunci. Unde este iubirea mea? Este in voi. Unde sunteti voi? Voi sunteti in inima mea. Pe voi v-am facut din iubire. Voi sunteti facuti din iubire. Ma ascultati astazi? sursa: www.spiritlibrary.com