un mesaj de la Scott Rabalais
Ati auzit vreodata ca timpul nu este real? Cum sa fie asta adevarat? Secundele se transforma in minute, minutele in ore, orele in zile si asa mai
departe.Timpul pare la fel de real ca si rasaritul si apusul soarelui si anotimpurile. Noi urmarim calendarele si ceasurile, inregistram istoria si abia
asteptam viitorul. In constiinta separarii, timpul este o realitate. Gandirea lineara dicteaza un trecut, prezent si viitor ca si puncte de referire la o
linie a timpului. Masurarea timpului se bazeaza pe doua puncte de referinta separate, pe care noi le vom numi punctul A si B.De exemplu, sa
presupunem ca acum este punctul A si ca peste cinci minute este punctul B.Noi percepem timpul in constiinta separarii datorita faptului ca mintea
creaza acum si atunci, adica A si B.Similar, noi vedem limite in jurul obiectelor, sau spatiu intre ele, ca o functie a perceptiilor noastre duale.Asa ar
putea exista un aici si un acolo.Totusi, atunci cand percepem din constiinta unitatii, nu exista nici o separare, si de aceea distanta creata intre
acum si atunci (timpul) si intre aici si acolo(spatiul) dispare. Pentru a arata timpul ca o functie a constiintei separarii, sa dam exemplul unei calatorii
lungi cu masina. Ati condus vreodata foarte mult pe autostrada, poate pierdut in vreun vis, si dintr-o data sa va ''treziti'' si sa observati ca ati
traversat cativa kilometri fara perceptia timpului? Este ca si cum v-ati fi mutat din punctul A la punctul B intr-o clipa. Din perspectiva voastra, nu a
existat experienta timpului, chiar daca ceasul arata altceva. In constiinta unitatii, trecutul si viitorul, care sunt de fapt create in constiinta separarii,
se prabusesc in acum. Orice incercare de a experimenta disparitia timpului in constiinta separarii se va dovedi a fi zadarnica; este ca si cum
cineva ar incerca sa vada cerul din interiorul unei cutii de pantofi. Doar atunci cand dati la o parte capacul si iesiti afara din cutie puteti
experimenta cerul fara limite. Noi toti am auzit expresia ''timpul zboara cand te distrezi''. Totusi, atunci cand sunteti intr-adevar atenti la ticaitul
ceasului, timpul pare ca se misca foarte incet.Timpul chiar isi schimba viteza? Ceea ce se schimba cu adevarat este perceptia timpului sau
concentrarea asupra timpului.Aparent, timpul se misca incet cand suntem concentrati asupra lui si pare ca se accelereaza atunci cand nu mai
suntem constienti de el. ''Viteza'' timpului poate creste atat de mult astfel incat poate deveni inexistent-un concept fara importanta-asa cum
experimentam constiinta unitatii. Conceptul timpului este profund grafat in constiinta separarii. Cand ne nastem, ziua si timpul sunt inregistrate. Noi
celebram zilele de nastere si sarbatorile. Folosim timpul ca referinta pentru a ne trezi in fiecare dimineata, pentru a ne incepe si a ne opri din
activitatile noastre, si pentru a regla competitiile sportive. Programe sunt peste tot-pentru autobuze, pentru televizor si orare scolare. Si lista
continua la nesfarsit pana cand devina aproape imposibil sa ne imaginam viata fara conceptul timpului.Si in timp ce folosirea conceptului timpului
este benefic ca referinta pentru nivelul constiintei separarii, poate deasemenea sa fie un concept folosit gresit.De cate ori ne intoarcem in trecut
sau ne ingrijoram despre viitor? Ideea ca mintea creaza un moment in afara momentului de acum (trecut sau viitor) creaza un abis interior sau o tensiune atat de predominanta in constiinta separarii. Vreti sa aratati mai tineri, sa va simtiti mai bine?Iesiti din constiinta separarii si intrati in constiinta unitatii. Cand intram in constiinta separarii, imbatranim. In constiinta unitatii, nu exista timp, deci nu mai putem imbatrani. Aceasta este ideea de baza din spatele teoriei ca meditatie incetineste imbatranirea, cu presupunerea ca cel care mediteaza experimenteaza constiinta unitatii. Cine are tendinta de a imbatrani rapid? Cei care se ingrijoreaza, de tem-toate acele emotii dense ale constiintei separarii.Alte concepte care au legatura cu timpul trec pe langa constiinta unitatii-plictiseala, nerabdarea, asteptarile, istoria, predictiile, regretele, vina si asa mai departe. Tot ce se bazeaza pe trecut sau viitor nu mai exista. Trecutul si viitorul sunt eliberate pentru a experimenta infinitul in acum. Noi toti am auzit atentionarile celor care citesc in destin ca sfarsitul timpului este aproape. Asta este interpretata de obicei ca auto-distrugerea lumii si unii dintre noi vor merge in iad intr-o sacosa. Totusi, aparitia unei noi ere, o era in care constiinta separarii nu mai este la conducere, conceptul timpului se va dizolva din constiinta omului. Aceasta este adevaratul sens al sfarsitului timpului. sursa: http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com/