Dumnezeu prin Gloria Wendroff
Ce indemn se afla in interior si care doreste sa cunoasca raspunsul la orice? Preaiubitilor, cunoasterea are limitele sale.Cum cunoasteti ceva, se
reface la loc. Ati cusut la loc. Voi ati facut un cerc complet si l-ati inchis.Cand voi pastrati cercul complet, voi tineti la distanta alte posibilitati.As
dori sa vorbesc despre virtutea de a nu cunoaste, virtutea de a lasa intrebarile larg deschise, de a le lasa sa creasca, de a le lasa sa se umple cu
ele insele in loc de raspunsuri.Raspunsurile sunt prea ordonate.Ele se sfarsesc intr-o perioada. O intrebare de marca permite posibilitati marete.
Exista subiecte in care nu exista niciodata un ultim cuvant.Daca exista un ultim cuvant, este dumnezeu.Totusi dumnezeu este si primul cuvant. Nu
exista nimic intre ele cu adevarat. Singurul cuvant ''dumnezeu'' le cuprinde pe toate.Vastul camp al cunoasterii nu cuprinde intelectul. Intelectul ar
dori sa fie un partener egal, totusi intelectul nu poate plati destul.El nu poate juca in jocurile foarte importante. Intelectul serveste in propria
dominare, dar aceasta are limitele sale. Intelectul nu este pur si simplu un mare jucator.Cu totii ii dati un mare credit intelectului, totusi el nu poate
merge prea departe.Intelectul cu adevarat nu doreste sa darame multe usi. El doreste sa colecteze toate pachetele ordonate pe care le poate duce
si apoi sa inchida usile.A cunoaste, spre deosebire de cunoastere, lasa usile larg deschise.Putem chiar spune ca a cunoaste inseparteaza toate
usile.Prin natura sa, intelectul trebuie sa renunte.Intelectul vrea sa se loveasca de ceva. Intelectul vrea sa se limiteze. Ar avea limite, ordonate, ca
o gradina bine aranjata.Foarte placut de plimbat pe acolo, bine organizat in forme recunoscute. O harta poate fi facuta a unei gradini
formale.Gradina cunoasterii este putin mai salbatica. Poate fi considerata foarte salbatica de catre multi.Este o gradina a mirarii. Are un
plan.Urmareste un tipar, totusi unul atat de salbatic incat intelectul nu il poate intelege, nu il poate percepe. Nu se poate face o harta, caci este o
harta care ar trebui schimbata in fata ochilor in conformitate cu expandarea constiintei voastre.Gradina cunoasterii este o gradina a surprizelor.
Este plina de surprize, una dupa alta. Mintea voastra este deschisa; sunteti pe cale.Nu exista circumferinte.Nu exista sus, nici jos, nici parti
laterale, nici un fel de masuratori, si totusi este o gradina a splendorii, incomensurabila gradina a cunoasterii. Ati fost aici.Ati trait aici in aceasta
gradina a cunoasterii.A fost intotdeauna disponibila pentru voi.Poate ca nu a fost intotdeauna vizibila pentru voi, totusi acum sunteti mult mai
constienti de ea.Chiar si acum vi se pare familiara.Respirati profund si apoi uitati ce vi s-a parut atat de familiar.Apoi plecati cu gandul ca a fost
ceva.Aproape ca aveti un cuvanta care sa descrie acel ceva, dar cuvintele dispar si la fel si gandul.Familiaritatea ar putea foarte bine sa fie
dincolo de cuvinte. Cum descrieti un sunet in cuvinte preaiubitilor? Cum descrieti ce este profund in inima voastra?Cum descrieti indescribtibilul?
Poate ca nu sunteti capabili sa il descrieti, dar il puteti cunoaste.Este ca o emotie in inima voastra, sau ca si cum inima voastra ar sari peste o
bataie. Si totusi ea sare peste intelect.Voi sariti exact peste el si treceti de el in acest pamant al descoperirii unde intelectul nu va poate urma.
sursa: lightworkers.org