un mesaj de la Scott Rabalais Cautarea omului pentru un sens, scop si natura acestei vieti este reflectata in miile de religii stabilite peste glob.Institutiile religioase au avut un rol important in cultura umana atata timp cat omul a existat pe planeta. Credintele religioase formeaza experientele de viata ale multimilor, indiferent de natura acestor credinte. Exista multe definitii ale religiei si fiecare individ poate folosi o credinta particulara si credintele sale unice si scopurile sale multiple. In timp ce o persoana poate folosi religia pentru a invata mai multe despre natura umana, o alta persoana ar putea-o folosi ca un vehicol pentru a servi pe aproapele sau si o alta persoana ar putea practica divinizarea unei fiinte supreme.Constiinta unitatii ofera experienta ca un om este dumnezeu in interiorul sau si ca nu exista un dumnezeu separat de ceea ce este in fiecare uman. Asa cum acest adevar fundamental este recunoscut in civilizatia noastra, nu va mai fi nevoie de nici o divinizare a unui dumnezeu separat si de nici un fel de dogma. Religia in orice forma este o reflectie a unui anumit nivel al starii de constiinta. Asa cum constiinta se schimba si se expandeaza, asa si viziunea unei persoane asupra religiei si aplicarea sa in viata. Constiinta unitatii ofera o religie care nu este o religie, o recunoastere a unicitatii a faptului ca fiecare persoana este o manifestare divina. In locul invataturilor deja scrise oferite ca fiind ''calea'', fiecare persoana ar fi recunoscuta ca avand ''calea'' sa personala in interior.Nu va mai exista divinizarea unei fiinte exterioare, doar o reverenta profunda pentru magnificenta si onoarea fiecarei fiinte umane si a intregii vieti. Adevarul nu este invatat; este experimentat si asa cum o persoana experimenteaza adevarul, acele perceptii care nu rezoneaza cu adevarul, vor disparea pur si simplu.Credintele, care sunt viziuni sau concluzii acceptate de catre un individ, pot sau nu sa fie adevarate. De sute de ani, a existat o credinta mentinuta de catre om ca lumea este plata si ca orice aventura la ''marginea'' lumii se va sfarsi dezastruos. Doar cand omul a inceput sa aiba o viziune mai larga, el a realizat ''adevarul'', ca pamantul are o forma sferica. Constiinta unitatii ofera o viziune mai larga, o viziune de sus, care ofera adevarata intelegere.Realmente fiecare religie de pe pamant azi reflecta o constiinta a separarii. Omul este om si dumnezeu este dumnezeu. In separare, omul adesea ia legatura cu dumnezeu ca o entitate enorma aflata in afara lui. Diverse religii pot lua legatura cu Isus, Mohamed, Buddha sau alte figuri de maestri in afara sinelui propriu, ca fiind salvatori sau mesiah. Asemenea fiinte ale intelepciunii au venit pe pamant pentru a-si impartasi adevarul, totusi nu au cerut niciodata sa fie divinizati sau urmati. Ei au venit dintr-o constiinta a unitatii, o stare care recunoaste divinitatea fiecarui individ. Cei mai mari maestri spirituali si cei judecati ca avand cele mai joase vibratii sunt la fel-dumnezei in interior. Nici unul nu este mai mare decat celalalt. Singura diferenta este doar in starea de trezire a indivizilor. Experienta constiintei unitatii este libertatea, o eliberare de orice credinte, concepte, concluzii si convingeri care se afla in minte si prinse in suflet. Astfel de constructii mentale isi pot avea sursa in perceptia individului cu privire la orice institutie care exista azi, inclusiv religia sau credintele religioase. Asa cum am mentionat, in experienta constiintei unitatii se afla experienta adevarului si cu descoperirea adevarului vine eliberarea a ceea ce este fals. Este fluturele care se transforma pentru a experimenta libertatea zborului.sursa:http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com/