un mesaj de la Scott Rabalais Marea majoritate din cetatenii lumii de azi nu favorizeaza razboiul sau actiunile violente, totusi razboiul este acceptat ca un fapt al existentei pamantene.Statisticile arata ca exista aproximativ 20 de conflicte majore armate acum pe planeta. Este razboiul necesar? Se poate sfarsi? Ce va fi necesar sa faca omenirea pentru a renunta la arme?Raspunsurile sunt evidente cand privim prin lentila constiintei. In constiinta separarii exista diviziuni evidente si diferente intre teritorii, sisteme de credinta si religii. Conflicte create in urma unor dispute asupra unor drepturi teritoriale, drepturi la resurse, metode de guvernare si neantelegeri psihologice, printe alte motive.Indivizii se identifica personal cu o cauza, tara sau un ideal sau o credinta pentru care merita sa lupte.Actiunile violente sunt justificate pentru o cauza pe care ei au vazut-o ca fiind mai mare decat ei.Si totusi, cea mai profunda diviziune pe care un individ o poate experimenta este diviziunea fata de el insusi.Asta in sine, este cauza razboiului si a conflictului. Un om care se afla profund in constiinta separarii are un abis interior intre cine crede el ca este si cine este el cu adevarat.El crede ca este un american, un musulman, un comunist sau oricare eticheta care sa ii ascunda sinele adevarat. In miezul vostru, toate etichetele sunt indepartate si tot ceea ce ramane este divinitatea noastra in pace.O persoana care actioneaza din constiinta unitatii nu are un abis sau o separare interioara. El vede umanitatea ca un intreg, se concentreaza asupra pamantului ca intreg, si nu separarile si diferentele dintre tari sau ideologii.El nu cunoaste decat iubirea.El vede frivolitate in omorare si moarte ca un sens al distrugerii, caci nu exista distrugere in universul energetic. Si totusi, sunt cei care intreaba ''nu este necesara apararea impotriva celor care sunt rai?"Raspunsul la aceasta intrebare se afla in legea cauzei si a efectului. Ca si individ, cand noi emitem vibratii de pace, asta vom primi inapoi.Daca noi creem vibratii de ura si furie, asta vom primi inapoi.Asta se aplica indivizilor si colectivului. Ceea ce va emite un oras, stat sau tara va veni inapoi la acea entitate colectiv. O asemenea viziune creaza o responsabilitate personala innascuta pentru toate entitatile.Violenta nu este niciodata vina teroristilor sau dusmanilor.In timp ce ne este mai convenient sa dam vina pe o forta exterioara, realitatea este ca noi cream, individual si colectiv, fiecare aspect al existentei noastre. Noi creem teroristii; noi creem dusmanii. Noi creem deasemenea si manifestam iubirea si pacea. Nu este nici o nevoie de aparare daca nu exista atac.Nu exista nici o vina, doar creatie. Sistemele de credinta sunt in inima fiecarui conflict.O entitate ar putea declara ''felul nostru de gandire este corect si al vostru este gresit si noi trebuie sa va schimbam dominandu-va''. O alta entitate ar putea declara ''voi aveti ceea ce noi dorim si noi vom lua de la voi cu forta''. In constiinta unitatii, nu exista gresit si corect(asta este dualitatea) si nici nu exista lipsa. Universul este abundent, totusi un sistem de credinta care include lacomia, frica si lipsa, poate si va interzice manifestarea acelei abundente. Pacea este dreptul nostru natural din nastere si este acolo pentru noi. Pacea nu este adusa de catre diplomatie, tratate si intelegeri intre tari, religii sau indivizi. Cu siguranta, pacea nu este creata prin violenta. Pacea este ceea ce ramane cand dualitatea este transcensionata in unicitate. Pacea nu este o actiune sau o non-actiune, este o calitate a constiintei unitatii. Atata timp cat exista o predominare a constiintei separarii, va exista conflict. Cand umanitatea se muta in constiinta unitatii, conflictul nu va mai fi dorit...si nici posibil. sursa: http://cornucopiaofconsciousness.blogspot.com/