un mesaj de la Scott Rabalais
Experienta unitatii este o realizare profunda nu doar a oceanului existentei, ci ca fiecare dintre noi este oceanul insusi. Este o
expansiune a constiintei dincolo de sine, individ, persoana si personalitate intr-un camp vast de energie care este propria noastra
natura.Este dincolo de perceptia mintii ganditoare, care functioneaza prin separare, categorizare si analiza. In starea transcedentei,
toate barierele si limitele sunt distruse si noi recunoastem interconectia cosmosului. Pentru a ilustra unitatea, imaginati-va vastele ape
ale pamantului, cum ar fi toate oceanele combinate. Apoi imaginati-va o mica picatura de apa de ocean care face parte din ocean.
Picatura poate fi vazuta ca fiind separata de ocean, desi face parte din el, la fel cum o fiinta umana poate fi vazuta ca o parte a
existentei. Si totusi, asa cum picatura se dizolva in ocean, devine vastul ocean si are toate calitatile oceanului. Putem spune ca
picatura dizolvata este oceanul insusi.Pentru ca fiintele umane sa se vada ca fiind separate de maretia luminii, mintea ganditoare
ofera o perspectiva a separarii.Cand din aceasta constiinta pierdem simtul innascut al interconectiunii care ne conecteaza cu fiecare
aspect al existentei, in starea transcedentei noi realizam ca acea separare nu este sinele nostru adevarat. In schimb noi recunoastem
separarea ca o perceptie a realitatii tri-dimensionale. In constiinta tri-dimensionala noi acceptam o clasificare aproape fara sfarsit a
energiei intr-o retea infinita a materiei perceputa. Noi separam umanii de animale si plante si pietre. Noi separam binele de rau,
corect de gresit si bogat de sarac. Avem milioane de etichete si categorii si intelectul uman devine un depozit vast de astfel de
informatii.Experienta unitatii este o constientizare a unului. In separare poate am vazut creatorul/fiinta suprema si omul ca fiind
separati; in unitate cei doi fuzioneaza intr-o existenta.Desi am vazut rasa umana ca miliarde de fiinte umane separate, acum o vedem
ca o familie a umanitatii. Si desi in trecut am vazut pamantul separat de celelalte planete, acum este o familie de planete si sisteme
solare. De fapt, toata materia si energia este conectata, fie ca este a unei fiinte umane sau a unei planete sau a oricarui alt aspect al
cosmosului perceput ca fiind ''separat''. In unitate noi realizam ca fiinta umana nu este separata de nimic. Nu exista nici o
deconectare de la iubire. Nu exista nici o deconectare de la abundenta. Nu exista nici o deconectare de la intelepciune. Prin
constientizarea noastra noi recunoastem ca toata existenta nu este numai la cheremul nostru, ci toata existenta este chiar natura
noastra. Noi ''detinem'' cosmosul, totusi intr-un sens al identitatii expandate si nu al posesiei. Ne putem intreba ''cum pot eu sa fiu in
uniune daca privesc lumea si vad atata separare?" Deasemenea ne-am putea intreba ''cum suntem noi in uniune daca exista
razboaie si experimentam relatii care nu functioneaza si cream tari, filosofii si religii diferite?" Natura noastra ca si unitate este
innascuta, indiferent de ceea ce alegem sa privim prin ochelarii separarii. Poate nu vedem unitatea; ne putem identifica in schimb
puternic cu separarea si crea perspective, opinii si constructii puternic polarizate. Intr-adevar ne vom gasi actionand asupra viziunilor
noastre(a realitatii noastre percepute) si cei care subscriu separarii vor descoperi ca realitatea lor va fi caracterizata prin deconectare
si manifestarile sale. Cei care transced perceptia separarii vor trai in realitatea unitatii si se vor exprima ditr-o realitate a unului. Cat
timp suntem pe pamant, noi folosim mintea ca o unealta a perceptiei. De exemplu, cand auzim o bataie in usa, ne miscam catre usa,
apasam manerul si deschidem usa pentru a vedea un vecin. Aceasta este o experienta tipic tri-dimensionala bazata pe
separare/minte. Totusi la un nivel transcedental, sunetul bataii in usa, usa in sine, manerul, apasarea manerului, sinele si vecinul si
viziunea celuilalt-totul este energie a frecventelor variate care este tradusa de minte pentru a ''avea un sens'' in realitatea tri-
dimensionala. Si nu numai ca aceste energii au frecvente variate, ele sunt si interconectate. In mod interesant, multe fiinte umane
privesc dimensiunea a treia ca singura realitate ''adevarata'' si dimensiunile inalte ca fiind abstracte sau nereale. De fapt, cand privesti
printr-o dimensiune inalta, reversul este adevarat. Energia si lumina intr-un camp al unicitatii sunt recunoscute ca fiind ''adevarata''
realitate, in timp ce constientizarea dimensiunii a treia(separarea, materia) este vazuta ca o iluzie sau doar ca o creatie a mintii
ganditoare.Cand umanii experimenteaza pentru prima data unitatea, rezultatul nu poate fi mai putin decat transformational. Prin
indoctrinarea noastra culturala, ni se dau nume, identitati, varste, grade, titluri profesionale, etichete, tratamente personale si nivele de
statut. ''Identitatea'' tri-dimensionala si personala enorma se dizolva pur si simplu in experienta unului. Este vazuta cam asa: munca
mintii ganditoare si a subscrierii noastre la o perceptie a separarii limitata. Aceste constructii limitate nu ne mai servesc in unitate si de
aceea noi oferim ulterior aceste relevante mici.Este posibil sa traiesti intr-o asa-zisa realitate ''tri-dimensionala'' si totusi sa traiesti intr
-o realizare a unitatii deasemenea? Da, suntem fiinte multidimensionale care pot si chiar exista simultan in multe dimensiuni. Deci,
chiar daca vedem ca suntem cu totii dintr-o lumina si o energie, putem raspunde la numele nostru sau sa privim o floare si sa o
numim trandafir. Experienta noastra nu trebuie sa fie ''ori una ori alta'', ci o amestecare a acestora si a altor dimensiuni, cam la fel
cum ne putem bucura de ambele si de a pasi prin paduri in timp ce ascultam cum canta pasarile.Individualitatea dispare in constiinta
unitatii. Nu mai suntem un ''eu'' si un unu. Desi apartinem unui camp al existentei, noi nu ne mai subscriem categorizarii luminii numita
''eu''. Asta nu inseamna ca nu mai exista; inseamna ca barierele pe care le-am perceput in separare sunt retrase si un ''eu'' mult mai
expansiv este recunoscut, un ''eu'' care este tot-in-tot. Desi unitatea poate fi vazuta ca un ''eu'' vast, nu mai exista deloc ''eu''-ul in
sensul individual, separat. In acea acceptare a unitatii, noi suntem mult mai mult decat am fost ca ''eu'' individual. In acea constiinta
aunului, noi simtim infinitul. Noi recunoastem ce inseamna sa fii un uman infinit. sursa: www.scottrabalais.com
Experienta unitatii este o realizare profunda nu doar a oceanului existentei, ci ca fiecare dintre noi este oceanul insusi. Este o
expansiune a constiintei dincolo de sine, individ, persoana si personalitate intr-un camp vast de energie care este propria noastra
natura.Este dincolo de perceptia mintii ganditoare, care functioneaza prin separare, categorizare si analiza. In starea transcedentei,
toate barierele si limitele sunt distruse si noi recunoastem interconectia cosmosului. Pentru a ilustra unitatea, imaginati-va vastele ape
ale pamantului, cum ar fi toate oceanele combinate. Apoi imaginati-va o mica picatura de apa de ocean care face parte din ocean.
Picatura poate fi vazuta ca fiind separata de ocean, desi face parte din el, la fel cum o fiinta umana poate fi vazuta ca o parte a
existentei. Si totusi, asa cum picatura se dizolva in ocean, devine vastul ocean si are toate calitatile oceanului. Putem spune ca
picatura dizolvata este oceanul insusi.Pentru ca fiintele umane sa se vada ca fiind separate de maretia luminii, mintea ganditoare
ofera o perspectiva a separarii.Cand din aceasta constiinta pierdem simtul innascut al interconectiunii care ne conecteaza cu fiecare
aspect al existentei, in starea transcedentei noi realizam ca acea separare nu este sinele nostru adevarat. In schimb noi recunoastem
separarea ca o perceptie a realitatii tri-dimensionale. In constiinta tri-dimensionala noi acceptam o clasificare aproape fara sfarsit a
energiei intr-o retea infinita a materiei perceputa. Noi separam umanii de animale si plante si pietre. Noi separam binele de rau,
corect de gresit si bogat de sarac. Avem milioane de etichete si categorii si intelectul uman devine un depozit vast de astfel de
informatii.Experienta unitatii este o constientizare a unului. In separare poate am vazut creatorul/fiinta suprema si omul ca fiind
separati; in unitate cei doi fuzioneaza intr-o existenta.Desi am vazut rasa umana ca miliarde de fiinte umane separate, acum o vedem
ca o familie a umanitatii. Si desi in trecut am vazut pamantul separat de celelalte planete, acum este o familie de planete si sisteme
solare. De fapt, toata materia si energia este conectata, fie ca este a unei fiinte umane sau a unei planete sau a oricarui alt aspect al
cosmosului perceput ca fiind ''separat''. In unitate noi realizam ca fiinta umana nu este separata de nimic. Nu exista nici o
deconectare de la iubire. Nu exista nici o deconectare de la abundenta. Nu exista nici o deconectare de la intelepciune. Prin
constientizarea noastra noi recunoastem ca toata existenta nu este numai la cheremul nostru, ci toata existenta este chiar natura
noastra. Noi ''detinem'' cosmosul, totusi intr-un sens al identitatii expandate si nu al posesiei. Ne putem intreba ''cum pot eu sa fiu in
uniune daca privesc lumea si vad atata separare?" Deasemenea ne-am putea intreba ''cum suntem noi in uniune daca exista
razboaie si experimentam relatii care nu functioneaza si cream tari, filosofii si religii diferite?" Natura noastra ca si unitate este
innascuta, indiferent de ceea ce alegem sa privim prin ochelarii separarii. Poate nu vedem unitatea; ne putem identifica in schimb
puternic cu separarea si crea perspective, opinii si constructii puternic polarizate. Intr-adevar ne vom gasi actionand asupra viziunilor
noastre(a realitatii noastre percepute) si cei care subscriu separarii vor descoperi ca realitatea lor va fi caracterizata prin deconectare
si manifestarile sale. Cei care transced perceptia separarii vor trai in realitatea unitatii si se vor exprima ditr-o realitate a unului. Cat
timp suntem pe pamant, noi folosim mintea ca o unealta a perceptiei. De exemplu, cand auzim o bataie in usa, ne miscam catre usa,
apasam manerul si deschidem usa pentru a vedea un vecin. Aceasta este o experienta tipic tri-dimensionala bazata pe
separare/minte. Totusi la un nivel transcedental, sunetul bataii in usa, usa in sine, manerul, apasarea manerului, sinele si vecinul si
viziunea celuilalt-totul este energie a frecventelor variate care este tradusa de minte pentru a ''avea un sens'' in realitatea tri-
dimensionala. Si nu numai ca aceste energii au frecvente variate, ele sunt si interconectate. In mod interesant, multe fiinte umane
privesc dimensiunea a treia ca singura realitate ''adevarata'' si dimensiunile inalte ca fiind abstracte sau nereale. De fapt, cand privesti
printr-o dimensiune inalta, reversul este adevarat. Energia si lumina intr-un camp al unicitatii sunt recunoscute ca fiind ''adevarata''
realitate, in timp ce constientizarea dimensiunii a treia(separarea, materia) este vazuta ca o iluzie sau doar ca o creatie a mintii
ganditoare.Cand umanii experimenteaza pentru prima data unitatea, rezultatul nu poate fi mai putin decat transformational. Prin
indoctrinarea noastra culturala, ni se dau nume, identitati, varste, grade, titluri profesionale, etichete, tratamente personale si nivele de
statut. ''Identitatea'' tri-dimensionala si personala enorma se dizolva pur si simplu in experienta unului. Este vazuta cam asa: munca
mintii ganditoare si a subscrierii noastre la o perceptie a separarii limitata. Aceste constructii limitate nu ne mai servesc in unitate si de
aceea noi oferim ulterior aceste relevante mici.Este posibil sa traiesti intr-o asa-zisa realitate ''tri-dimensionala'' si totusi sa traiesti intr
-o realizare a unitatii deasemenea? Da, suntem fiinte multidimensionale care pot si chiar exista simultan in multe dimensiuni. Deci,
chiar daca vedem ca suntem cu totii dintr-o lumina si o energie, putem raspunde la numele nostru sau sa privim o floare si sa o
numim trandafir. Experienta noastra nu trebuie sa fie ''ori una ori alta'', ci o amestecare a acestora si a altor dimensiuni, cam la fel
cum ne putem bucura de ambele si de a pasi prin paduri in timp ce ascultam cum canta pasarile.Individualitatea dispare in constiinta
unitatii. Nu mai suntem un ''eu'' si un unu. Desi apartinem unui camp al existentei, noi nu ne mai subscriem categorizarii luminii numita
''eu''. Asta nu inseamna ca nu mai exista; inseamna ca barierele pe care le-am perceput in separare sunt retrase si un ''eu'' mult mai
expansiv este recunoscut, un ''eu'' care este tot-in-tot. Desi unitatea poate fi vazuta ca un ''eu'' vast, nu mai exista deloc ''eu''-ul in
sensul individual, separat. In acea acceptare a unitatii, noi suntem mult mai mult decat am fost ca ''eu'' individual. In acea constiinta
aunului, noi simtim infinitul. Noi recunoastem ce inseamna sa fii un uman infinit. sursa: www.scottrabalais.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu