un mesaj de la Scott Rabalais 16 octombrie 2010
Experienta pacii interioare poate fi descrisa ca fiind una a serenitatii, linistii si calmului. Poate fi deasemenea definita si ca absenta
luptei, anxietatii si a tulburarii. In timp ce pacea este o conditie cautata de indivizi, politicieni, grupuri si tari, ea ramane totusi atat de
evaziva. Cand o situatie este rezolvata, o alta pare ca apare.Cu tot efortul directionat catre rezolvarea pacii, de ce este atat de dificil
de obtinut pacea? In constiinta inalta exista recunoasterea ca pacea este starea noastra naturala de a fi. Similara cu libertatea,
iubirea, armonia si adevarul, pacea este nascuta din lumina.Asa cum experimentam lumina, noi experimentam pacea, cunoscuta sub
numele de ''liniste sufleteasca''. Totusi, pacea din lumina nu este cea a mintii ganditoare, ci ea merge dincolo de gandurile care ne
traverseaza constiinta. Experienta luminii poate fi asemanatoare cu observarea apelor linistite ale unui lac. Cadn apele nu sunt tulburi,
exista la suprafata o reflexie perfecta a copacilor, norilor si a cerului. Cum incepe apa sa clipoceasca, natura nu mai poate fi reflectata
clar. La fel si procesul gandirii este cel care cauzeaza o tulburare in constiinta luminii. Doar in liniste se poate experimenta profund
pacea. Asa cum constiinta noastra se indeparteaza de lumina (esenta noastra) catre mintea ganditoare, ea dezvolta acolo un abis in
perceptie. Atentia noastra se muta in mintea dualista, care functioneaza intr-o polaritate pozitiva-negativa, o tulburare a unitatii
existentei. In aceasta minte ganditoare noi am creat judecata si frica.Aceasta conditie polarizata a mintii ne indeparteaza de
identitatea noastra adevarata ca fiinte de lumina ale pacii. Aceasta perceptie separata a sinelor noastre autentice de sinele noastre
''ganditoare'' reprezinta abisul interior care interzice o constiinta in pace. Deci cum incheiem acest abis interior? Avem doua
alegeri.Oa alegere este sa intentionam sa umplem abisul cu o multime de stimuli. Unii incearca cu droguri sau bautura, in timp ce altii
recurg la lacomie si opulenta. Noi folosim relatii si activitati in efortul de a umple vidul. Filmele, cartile, emisiunile televizate si cautarile
intelectuale pot servi toate ca vehicule pentru a umple golul. Orice si totul poate fi o propunere pentru a umple golul din interiorul nostru
cand simtim lipsa pacii interioare. Desigur, asta nu inseamna ca filmele si cartile sau fiintele umane trebuiesc ignorate sau uitate. Noi
putem co-exista cu oricare aspect din cosmos cat timp suntem in starea de pace naturala, decat sa le folosim pentru a umple ceea ce
noi percepem ca fiind ceva incomplet in interiorul nostru. ''Umpland'' prapastia nu este decat o solutie temporara. Suntem satisfacuti
temporar, pana cand curand satisfactia de dizolva si avem nevoie de un alt stimul. Noi trebuie sa continuam sa hranim prapastia, ca
nu cumva sa ne confruntam cu un gol care este adesea de nesuportat. Prapastia poate fi cosmarul nostru cel mai groaznic, o privire
in nimic, un sentiment de a fi pierdut si confuz. Noi adesea ne gandim la el pentru a ne ocupa mintea ganditoare cu o aprovizionare
nesfarsita de stimulari, decat sa ne confruntam cu ''necunoscutul'' din interior. Cand ne inteleptim si intelegem jocul, noi jucam si
realizam inutilitatea incercarii de a inchide prapastia prin folosirea mintii ganditoare, si poate aruncam o privire si catre a doua
optiune. Aceasta alegere este pentru a alinia perceptia de sine cu perceptia luminii. Cadn faceti asta, toate notiunile false si limitate
despre cine si ce suntem se destrama. Nu mai simtim nevoia de a umple prapastia cand vidul dispare. Noi realizam adevarata
identitate ca si lumina si ne aliniem cu autenticitatea noastra. Suntem constienti de complexitatea noastra si de intregimea noastra.
Nu mai ramane nici un fel de goliciune si suntem in pace. Aceasta recunoastere a pacii si intregimii este a noastra asa cum noi
transcedem mintea ganditoare si intram in taramurile inalte. Noi trebuie sa aducem mintea ganditoare la tacere, si acest lucru se face
prin constientizare.Frumusetea meditatiei-care observa pur si simplu gandurile care danseaza de-a lungul ecranului mintii-este cea
care permite ''lacului'' sa fie tacut si sa reflecte perfect. Singurul pas in constiinta care ne scoate din mintea ganditoare si ne duce in
constiinta transcedentala, este primul nostru pas in pace. Aceasta este o pace profunda dincolo de orice descriere, una care este
libera de orice alta neantelegere interna, cearta sau lupta. Aceasta pace are o profunzime infinita si nici un fel de bariere. Este la fel
de extensiva ca si cosmosul in sine. In constiinta transcedentala, mintea ganditoare este retrogradata la locul si scopul sau de drept.
Se afla acolo pentru a servi ca o unealta de lumina, ca sa spunem asa, decat ca un maestru al experientei noastre. Noi nu mai servim
ca niste capricii ale suisurilor si coborasurilor gandurilor si emotiilor noastre. In schimb, noi ne incalzim in calmul care este lumina. Noi
suntem maestrii experientei noastre si nu victimele. Noi golosim gandul pentru a ne servi si nu pentru a ne guverna. Neantelegerile
intre natiuni, religii si orice alte entitati sunt pur si simplu o reflectie colectiva a starii indivizilor de constiinta. Acolo unde exista o
ignoranta a luminii in interior, va exista si o prapastie. Acolo unde exista o prapastie, cel mai probabil va exista frica, frica de propriul
sine si de ce se afla in interior. Aceasta frica spune ''imi este frica de a cunoaste cine si ce sunt''. Cand realizam ca nu este nevoie de
frica si ca in interior noi suntem intregi si completi, suntem pregatiti pentru a face acel pas in pace. Cu cat mergem mai departe in
lumina pacii, cu atat mai mult ne indepartam de mintea ganditoare si de perceptiile sale limitate. Asa cum pasim in pace, prapastia se
inchide si nu mai suntem haituiti de nici o identitate falsa. In plus noi traim o viata profunda-una in care noi facem fiecare pas fara nici
o frica, indoiala sau grija-o viata cu pace fara frontiere. Pacea este o stare de a fi si nu o stare a mintii.Este experienta noastra atunci
cand mintea cedeaza, cand realizam ca suntem fiinte de lumina infinite ale cosmosului. Nu este necesar sa gasesti un mediu tacut
pentru a experimenta pacea, cum ar fi un loc izolat in padure sau pe plaja la apusul soarelui. Indiferent unde ne aflam si ce facem, noi
devenim pacea. Este in natura a existentei noastre. In constiinta acelei naturi, noi suntem in pace. sursa: www.scottrabalais.com
Experienta pacii interioare poate fi descrisa ca fiind una a serenitatii, linistii si calmului. Poate fi deasemenea definita si ca absenta
luptei, anxietatii si a tulburarii. In timp ce pacea este o conditie cautata de indivizi, politicieni, grupuri si tari, ea ramane totusi atat de
evaziva. Cand o situatie este rezolvata, o alta pare ca apare.Cu tot efortul directionat catre rezolvarea pacii, de ce este atat de dificil
de obtinut pacea? In constiinta inalta exista recunoasterea ca pacea este starea noastra naturala de a fi. Similara cu libertatea,
iubirea, armonia si adevarul, pacea este nascuta din lumina.Asa cum experimentam lumina, noi experimentam pacea, cunoscuta sub
numele de ''liniste sufleteasca''. Totusi, pacea din lumina nu este cea a mintii ganditoare, ci ea merge dincolo de gandurile care ne
traverseaza constiinta. Experienta luminii poate fi asemanatoare cu observarea apelor linistite ale unui lac. Cadn apele nu sunt tulburi,
exista la suprafata o reflexie perfecta a copacilor, norilor si a cerului. Cum incepe apa sa clipoceasca, natura nu mai poate fi reflectata
clar. La fel si procesul gandirii este cel care cauzeaza o tulburare in constiinta luminii. Doar in liniste se poate experimenta profund
pacea. Asa cum constiinta noastra se indeparteaza de lumina (esenta noastra) catre mintea ganditoare, ea dezvolta acolo un abis in
perceptie. Atentia noastra se muta in mintea dualista, care functioneaza intr-o polaritate pozitiva-negativa, o tulburare a unitatii
existentei. In aceasta minte ganditoare noi am creat judecata si frica.Aceasta conditie polarizata a mintii ne indeparteaza de
identitatea noastra adevarata ca fiinte de lumina ale pacii. Aceasta perceptie separata a sinelor noastre autentice de sinele noastre
''ganditoare'' reprezinta abisul interior care interzice o constiinta in pace. Deci cum incheiem acest abis interior? Avem doua
alegeri.Oa alegere este sa intentionam sa umplem abisul cu o multime de stimuli. Unii incearca cu droguri sau bautura, in timp ce altii
recurg la lacomie si opulenta. Noi folosim relatii si activitati in efortul de a umple vidul. Filmele, cartile, emisiunile televizate si cautarile
intelectuale pot servi toate ca vehicule pentru a umple golul. Orice si totul poate fi o propunere pentru a umple golul din interiorul nostru
cand simtim lipsa pacii interioare. Desigur, asta nu inseamna ca filmele si cartile sau fiintele umane trebuiesc ignorate sau uitate. Noi
putem co-exista cu oricare aspect din cosmos cat timp suntem in starea de pace naturala, decat sa le folosim pentru a umple ceea ce
noi percepem ca fiind ceva incomplet in interiorul nostru. ''Umpland'' prapastia nu este decat o solutie temporara. Suntem satisfacuti
temporar, pana cand curand satisfactia de dizolva si avem nevoie de un alt stimul. Noi trebuie sa continuam sa hranim prapastia, ca
nu cumva sa ne confruntam cu un gol care este adesea de nesuportat. Prapastia poate fi cosmarul nostru cel mai groaznic, o privire
in nimic, un sentiment de a fi pierdut si confuz. Noi adesea ne gandim la el pentru a ne ocupa mintea ganditoare cu o aprovizionare
nesfarsita de stimulari, decat sa ne confruntam cu ''necunoscutul'' din interior. Cand ne inteleptim si intelegem jocul, noi jucam si
realizam inutilitatea incercarii de a inchide prapastia prin folosirea mintii ganditoare, si poate aruncam o privire si catre a doua
optiune. Aceasta alegere este pentru a alinia perceptia de sine cu perceptia luminii. Cadn faceti asta, toate notiunile false si limitate
despre cine si ce suntem se destrama. Nu mai simtim nevoia de a umple prapastia cand vidul dispare. Noi realizam adevarata
identitate ca si lumina si ne aliniem cu autenticitatea noastra. Suntem constienti de complexitatea noastra si de intregimea noastra.
Nu mai ramane nici un fel de goliciune si suntem in pace. Aceasta recunoastere a pacii si intregimii este a noastra asa cum noi
transcedem mintea ganditoare si intram in taramurile inalte. Noi trebuie sa aducem mintea ganditoare la tacere, si acest lucru se face
prin constientizare.Frumusetea meditatiei-care observa pur si simplu gandurile care danseaza de-a lungul ecranului mintii-este cea
care permite ''lacului'' sa fie tacut si sa reflecte perfect. Singurul pas in constiinta care ne scoate din mintea ganditoare si ne duce in
constiinta transcedentala, este primul nostru pas in pace. Aceasta este o pace profunda dincolo de orice descriere, una care este
libera de orice alta neantelegere interna, cearta sau lupta. Aceasta pace are o profunzime infinita si nici un fel de bariere. Este la fel
de extensiva ca si cosmosul in sine. In constiinta transcedentala, mintea ganditoare este retrogradata la locul si scopul sau de drept.
Se afla acolo pentru a servi ca o unealta de lumina, ca sa spunem asa, decat ca un maestru al experientei noastre. Noi nu mai servim
ca niste capricii ale suisurilor si coborasurilor gandurilor si emotiilor noastre. In schimb, noi ne incalzim in calmul care este lumina. Noi
suntem maestrii experientei noastre si nu victimele. Noi golosim gandul pentru a ne servi si nu pentru a ne guverna. Neantelegerile
intre natiuni, religii si orice alte entitati sunt pur si simplu o reflectie colectiva a starii indivizilor de constiinta. Acolo unde exista o
ignoranta a luminii in interior, va exista si o prapastie. Acolo unde exista o prapastie, cel mai probabil va exista frica, frica de propriul
sine si de ce se afla in interior. Aceasta frica spune ''imi este frica de a cunoaste cine si ce sunt''. Cand realizam ca nu este nevoie de
frica si ca in interior noi suntem intregi si completi, suntem pregatiti pentru a face acel pas in pace. Cu cat mergem mai departe in
lumina pacii, cu atat mai mult ne indepartam de mintea ganditoare si de perceptiile sale limitate. Asa cum pasim in pace, prapastia se
inchide si nu mai suntem haituiti de nici o identitate falsa. In plus noi traim o viata profunda-una in care noi facem fiecare pas fara nici
o frica, indoiala sau grija-o viata cu pace fara frontiere. Pacea este o stare de a fi si nu o stare a mintii.Este experienta noastra atunci
cand mintea cedeaza, cand realizam ca suntem fiinte de lumina infinite ale cosmosului. Nu este necesar sa gasesti un mediu tacut
pentru a experimenta pacea, cum ar fi un loc izolat in padure sau pe plaja la apusul soarelui. Indiferent unde ne aflam si ce facem, noi
devenim pacea. Este in natura a existentei noastre. In constiinta acelei naturi, noi suntem in pace. sursa: www.scottrabalais.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu