un mesaj de la Neale Dinald Walsch 6 octombrie 2010
Nu trebuie niciodata sa renunti. Indiferent cat de fara speranta ar parea situatia, nu trebuie niciodata sa renunti la visul iubirii. Si nu,
nu este neaparata nevoie ca trairea visului sa doara. Daca doare inseamna ca nu traiti visul, ci traiti un cosmar pe care il numiti vis,
sperand sa devina asa ceva.Incetati. Incetati lupta.Visul nu contine lupta. Daca va chinuiti, nu traiti visul. ''Chinul'' nu inseamna un mic
disconfort sau din cand in cand sentimente de neplaceri care sunt intalnite de oricare doua persoane care au ales sa fie impreuna
intim. Nu se refera la micile diferente care din cand in cand trebuie rezolvate.''Chinul'' inseamna pur si simplu asta:chin. Dificultati
continue. Disconfort serios si continuu, dizarmonie, neantelegere. ''Chinul'' inseamna ca ceea ce ar fi trebui sa fie ceva simplu devine
ceva complex, momente care ar fi trebuit sa fie senine erup in furtuni. Nervozitatea inlocuieste fericirea, tristetea inlocuieste
beatitudinea, mersul pe coji de oua inlocuieste pasirea pe nori.Voi va chinuiti in relatia voastra atunci cand ingrijorarea depaseste
nerabdarea, cand durerea impinge fericirea in afara camerei...si cand acest lucru se intampla des. Nu din cand in cand. Des.Cand nu
va mai puteti relaxa complet.Atunci cand pare ca, ei bine, aceasta situatie nu este prea rea, pot sa o fac sa
functioneze...bummm...usa se tranteste, cade bomba, dulceata se distruge si se reveleaza ca fiind ceva pe care nu te poti baza, ci un
lucru extrem de fragil care nu poate rezista nici macar unei atingeri gentile a intimitatii. Adesea mi se adreseaza cam aceasi intrebare
in legatura cu relatiile: cand este timpul sa plecam? cand este timpul sa renuntam? Sunt intrebat: cum stiu ca nu sunt aici pentru a
invata ceva? Cum stiu ca toate astea nu se intampla pentru binele meu, pentru evolutia mea? Cum stiu ca pur si simplu nu ''renunt'' -
din nou...? Sunt intrebat: Ce este necesar pentru a face ca ''iubirea'' sa functioneze? Si eu raspund ''iubirea nu ar trebui sa
functioneze. Iubirea ar trebui jucata. Ar trebui sa fie jucausa si fericire, nu stresanta''. Relatiile intime in vietile oamenilor nu au prea
rezistat. ''Pana la adanci batraneti'' nu a fost o experienta universala, nici chiar comuna. Intr-adevar, uneori pentru majoritatea
omenilor trebuie sa se simta ca acest lucru numit relatie nu se poate face si mai ales sa se faca bine. Oamenii se uita in oglinda si
intreaba ''doar mie nu mi s-a dat echipamentul necesar? doar mie imi lipseste intelegerea? doar mie imi lipseste dorinta sau
angajamentul sau talentul sau rabdarea sau egoismul sau indiferent-ce-este-necesar pentru a face ca ''pana la adanci batraneti'' sa
functioneze? Sau fiintele umane pur si simplu urmaresc un vis imposibil? Visul realitatii si al duratei si al iubirii minunate si fericite nu
este decat o fantazie care nu poate fi niciodata implinit? Nu. Nu cred asta.Si cred ca oamenii care au incercat si au incercat si au
esuat, au in sfarsit oportunitatea de a invata din experienta lor. Nu exista cauza pierduta. Visul iubirii poate fi trait. Aceasta este
promisiunea lui dumnezeu.Exista cupluri care l-au trait, care au ajuns pe taramul promis. Unii s-au gasit devreme in viata, altii s-au
gasit mai tarziu, dupa multe necazuri si erori cu alte persoane. Nu a fost totul perfect in calatoria lor, nu a fost totul numai un zambet
si ras in fiecare moment. Dar in majoritatea timpului asa a fost.Si totul a meritat. A meritat fiecare minut. Exista unii care spun ca
trebuie sa ''lucrezi'' la o relatie. Orice merita sa ai, merita sa lucrezi pentru acel ceva. Ok. Destul de corect. Dar acest lucru ar trebui
sa fie genul de ''lucru'' care ar trebui sa fie ataaaaaaaaaaaat de placut. Ca si Barbra Streisand cand canta. Ca si Richard Gere cand
danseaza. Ca si Nancy Kerrigan pe gheata. Ca si Anna Pavlova si Vaslav Nijinsky si Mikhail Baryshnikov in pantofii de balet. Da, este
implicata si munca...dar ah, ce fericire, fericirea pura a acesteia! Da, iubirea-adevarata iubire-poate implica si ''munca'', dar ar trebui
sa fie o lucrare de arta. Ar trebuis a fie ceva ce va face placere sa faceti. O persoana inteleapta a spus odata ''fie ca intotdeauna sa
iubiti dragostea pe care o faceti''. Priviti-va relatia acum. Va iubiti dragostea pe care o faceti? Daca iubiti dragostea pe care o faceti,
aceasta nu este ''munca'' in sensul de chin. Este o fericire. A lucra pentru a crea ceva este foarte diferit fata de a lucra pentru a
mentine ceva impreuna. Oricine le-a facut pe amandoua cunoaste diferenta. Puteti simti diferenta si nu trebuie sa va spuna cineva ce
se intampla. Are legatura cu usurinta si efortul. Stiti daca, in relatia voastra, sunteti intr-un loc al efortului sau al usurintei. Barbra
Streisand canta fara efort. Gratia lui Nancy Kerrigan este fara efort. Exact acest lucru faca sa apara gratia coplesitoare. Asta nu
inseamna ca nu a existat ''munca''. Cu siguranta ca da. Dar a rezultat fericire. A fost implicata munca si a rezultat fericirea. Cand este
implicata munca si nu rezulta fericirea, atunci ''munca'' devine ''efort''. Aceasta este starea majoritatilor relatii. Cand este destul?
Aceasta intrebare nu isi poate gasi raspunsul decat in persoana care a adresat-o. Dar intrebarea exista cu adevarat fara raspuns.
Problema nu este daca persoana care pune intrebarea are si raspunsul, ci daca aceasta ii ofera atentia cuvenita. sursa:
www.lightworkers.org
Nu trebuie niciodata sa renunti. Indiferent cat de fara speranta ar parea situatia, nu trebuie niciodata sa renunti la visul iubirii. Si nu,
nu este neaparata nevoie ca trairea visului sa doara. Daca doare inseamna ca nu traiti visul, ci traiti un cosmar pe care il numiti vis,
sperand sa devina asa ceva.Incetati. Incetati lupta.Visul nu contine lupta. Daca va chinuiti, nu traiti visul. ''Chinul'' nu inseamna un mic
disconfort sau din cand in cand sentimente de neplaceri care sunt intalnite de oricare doua persoane care au ales sa fie impreuna
intim. Nu se refera la micile diferente care din cand in cand trebuie rezolvate.''Chinul'' inseamna pur si simplu asta:chin. Dificultati
continue. Disconfort serios si continuu, dizarmonie, neantelegere. ''Chinul'' inseamna ca ceea ce ar fi trebui sa fie ceva simplu devine
ceva complex, momente care ar fi trebuit sa fie senine erup in furtuni. Nervozitatea inlocuieste fericirea, tristetea inlocuieste
beatitudinea, mersul pe coji de oua inlocuieste pasirea pe nori.Voi va chinuiti in relatia voastra atunci cand ingrijorarea depaseste
nerabdarea, cand durerea impinge fericirea in afara camerei...si cand acest lucru se intampla des. Nu din cand in cand. Des.Cand nu
va mai puteti relaxa complet.Atunci cand pare ca, ei bine, aceasta situatie nu este prea rea, pot sa o fac sa
functioneze...bummm...usa se tranteste, cade bomba, dulceata se distruge si se reveleaza ca fiind ceva pe care nu te poti baza, ci un
lucru extrem de fragil care nu poate rezista nici macar unei atingeri gentile a intimitatii. Adesea mi se adreseaza cam aceasi intrebare
in legatura cu relatiile: cand este timpul sa plecam? cand este timpul sa renuntam? Sunt intrebat: cum stiu ca nu sunt aici pentru a
invata ceva? Cum stiu ca toate astea nu se intampla pentru binele meu, pentru evolutia mea? Cum stiu ca pur si simplu nu ''renunt'' -
din nou...? Sunt intrebat: Ce este necesar pentru a face ca ''iubirea'' sa functioneze? Si eu raspund ''iubirea nu ar trebui sa
functioneze. Iubirea ar trebui jucata. Ar trebui sa fie jucausa si fericire, nu stresanta''. Relatiile intime in vietile oamenilor nu au prea
rezistat. ''Pana la adanci batraneti'' nu a fost o experienta universala, nici chiar comuna. Intr-adevar, uneori pentru majoritatea
omenilor trebuie sa se simta ca acest lucru numit relatie nu se poate face si mai ales sa se faca bine. Oamenii se uita in oglinda si
intreaba ''doar mie nu mi s-a dat echipamentul necesar? doar mie imi lipseste intelegerea? doar mie imi lipseste dorinta sau
angajamentul sau talentul sau rabdarea sau egoismul sau indiferent-ce-este-necesar pentru a face ca ''pana la adanci batraneti'' sa
functioneze? Sau fiintele umane pur si simplu urmaresc un vis imposibil? Visul realitatii si al duratei si al iubirii minunate si fericite nu
este decat o fantazie care nu poate fi niciodata implinit? Nu. Nu cred asta.Si cred ca oamenii care au incercat si au incercat si au
esuat, au in sfarsit oportunitatea de a invata din experienta lor. Nu exista cauza pierduta. Visul iubirii poate fi trait. Aceasta este
promisiunea lui dumnezeu.Exista cupluri care l-au trait, care au ajuns pe taramul promis. Unii s-au gasit devreme in viata, altii s-au
gasit mai tarziu, dupa multe necazuri si erori cu alte persoane. Nu a fost totul perfect in calatoria lor, nu a fost totul numai un zambet
si ras in fiecare moment. Dar in majoritatea timpului asa a fost.Si totul a meritat. A meritat fiecare minut. Exista unii care spun ca
trebuie sa ''lucrezi'' la o relatie. Orice merita sa ai, merita sa lucrezi pentru acel ceva. Ok. Destul de corect. Dar acest lucru ar trebui
sa fie genul de ''lucru'' care ar trebui sa fie ataaaaaaaaaaaat de placut. Ca si Barbra Streisand cand canta. Ca si Richard Gere cand
danseaza. Ca si Nancy Kerrigan pe gheata. Ca si Anna Pavlova si Vaslav Nijinsky si Mikhail Baryshnikov in pantofii de balet. Da, este
implicata si munca...dar ah, ce fericire, fericirea pura a acesteia! Da, iubirea-adevarata iubire-poate implica si ''munca'', dar ar trebui
sa fie o lucrare de arta. Ar trebuis a fie ceva ce va face placere sa faceti. O persoana inteleapta a spus odata ''fie ca intotdeauna sa
iubiti dragostea pe care o faceti''. Priviti-va relatia acum. Va iubiti dragostea pe care o faceti? Daca iubiti dragostea pe care o faceti,
aceasta nu este ''munca'' in sensul de chin. Este o fericire. A lucra pentru a crea ceva este foarte diferit fata de a lucra pentru a
mentine ceva impreuna. Oricine le-a facut pe amandoua cunoaste diferenta. Puteti simti diferenta si nu trebuie sa va spuna cineva ce
se intampla. Are legatura cu usurinta si efortul. Stiti daca, in relatia voastra, sunteti intr-un loc al efortului sau al usurintei. Barbra
Streisand canta fara efort. Gratia lui Nancy Kerrigan este fara efort. Exact acest lucru faca sa apara gratia coplesitoare. Asta nu
inseamna ca nu a existat ''munca''. Cu siguranta ca da. Dar a rezultat fericire. A fost implicata munca si a rezultat fericirea. Cand este
implicata munca si nu rezulta fericirea, atunci ''munca'' devine ''efort''. Aceasta este starea majoritatilor relatii. Cand este destul?
Aceasta intrebare nu isi poate gasi raspunsul decat in persoana care a adresat-o. Dar intrebarea exista cu adevarat fara raspuns.
Problema nu este daca persoana care pune intrebarea are si raspunsul, ci daca aceasta ii ofera atentia cuvenita. sursa:
www.lightworkers.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu