EGIPT, EGIPT, EGIPT!

de Marisa Calvi
"Bine ati revenit!"
Acestea au fost cuvintele cu care am fost intampinata cum am pasit in hotelul din Cairo pentru a-mi incepe turneul cu cercul crimson. Am crezut ca portarul m-a confundat cu altcineva, dar am aflat ca acesta este salutul obisnuit in Egipt, indiferent daca e prima sau a o 100-a vizita. Curand am inteles asta total. Egiptul m-a chemat inapoi. Am scris o carte cu Kuthumi despre timpul sau petrecut acolo ca faraonul Thutmose, si cat timp am scris, el m-a dus acolo. El mi-a aratat frumusetea templelor, ordinea vietii si maiestuozitatea taramului.Stiam ca trebuia sa vad toate acestea cu ochii mei, deci cand cercul crimson si-a anuntat cel de-al treilea turneu in Egipt, am decis ca trebuie sa particip. Cand am auns, am observat ca era un Egipt diferit fata de cel pe care mi-l aratase Kuthumi. Sigur ca frumusetea templelor era tot aici, dar acum se afla intr-o stare diferita, cu foarte multe distrugeri intentionate din timpul perioadelor greco-romane.Si ordinea vietii pe care stramosii o stiau, este acum aruncata pe fereastra asa cum Egiptul se pregateste pentru primele alegeri din peste 30 de ani. Cu atatea cladiri moderne care se darama si mormane de gunoaie amplasate de-a lungul strazilor, este usor de banuit de ce egiptenii doresc schimbare. Maiestuizitatea taramului este aici in toata gloria sa si noi am experiemntat-o in multe feluri- sofand prin ea, zburand deasupra ei sau facand croaziere pe Nil. Taramul a fost intotdeauna aici ca o ancora, amintindu-ne de cat de frumos este Egiptul. Trebuie sa fiu sincera, imi este aproape imposibil sa pun in cuvinte experienta de acolo. Fiecare zi a avut aventura sa. In majoritatea zilelor ne trezeam inainte de rasaritul soarelui pentru a merge in cate un loc. Ascultam istoria sa si ceva mitologie de la Hassan, egiptologul nostru, care putea aduce un templu la viata. Aceste activitati erau adesea urmate de cateva nuantari si apoi aveam putin timp pentru a explora si experimenta in felul propriu locul.Prin unele locuri plimbarea era intensa, caci amintirile vietilor trecute curgeau si mai aparea cate un aspect pasind pe langa mine.In alte zile m-am plimbat si m-am intrebat pur si simplu cat de glorioase erau aceste temple. Miezul timpului nostru a fost petrecut pe Nil, pe propriul nostru vapor. Era casa noastra, restaurantul nostru si propriul nostru club social.Mai presus de orice, era raiul nostru. Ne intorceam in fiecare zi la timpul pranzului si apoi aveam toata dupa-amiaza pentru relaxare, unde majoritatea dintre noi stateam pe cea mai inalta punte privind fermele de pe malurile Nilului in timp ce dincolo de acesta, contrastul desertului se intindea cat cuprindeai cu ochii. Zilele se incheiau cu un channel, de obicei de la Adamus, dar deasemenea am vorbit si cu Ah-Ki-Rah care ne-a indemnat sa chemam peste timp si dimensiuni, frumusetea lui Oh-Be-Ahn, chemarea calatorului in timp. Saint-Germain chiar ne-a intampinat reantoarcerea in camera regelui din marea piramida. Fiecare channel a deschis experienta si mai mult.A fi intr-un taram atat de magic cu sustinerea energetica iubitoare a acestor fiinte a facut intreaga experienta atat de bogata. Pentru mine, faptul ca am fost inconjurata de shaumbra, a facut aceasta calatorie si mai profunda. Eram 108 shaumbra din 20 de tari diferite, cu o varietate de varste, stiluri de viata, interese si caractere, dar toti aveam in comun constientizarea proprie si noua constiinta. Impreuna am purtat sepcile si bandanele rosii ale cercului crimson si am facut o prezenta formidabila oriunde mergeam. Puteam vedea foarte des oameni care se opreau, se uitau si faceau un pas inapoi. O persoana chiar s-a apropiat si a intrebat "Confectionati?" Si Wulfing a raspuns "Da, confectionam constiinta!" Faptul ca am fost inconjurati de oameni uimitori ca acestia, a reprezentat o invitatie pentru experiente si momente la care nu m-am asteptat si totusi au fost la fel de speciale ca orice temple vizitate sau mesaje channel. Erau experiente simple ca o imbratisare de la Eola intr-o noapte, stand cu Indy si Dawn pe o punte a vaporului in timp ce faceam croaziera pe Nil, pasind cu Heidi pe Valea Regilor, mancand ciocolata cu Paul pe barca cu motor catre Philae, orice timp petrecut cu Paula sau Dan razand, ascultandu-l pe Alexandru incercand sa ceara permisiunea cu un accent australian, privindu-l pe Francisc jucandu-se cu un comic, razand cu Petra cand mergeam pe camile la Giza, urmandu-i pe Gregor si Peter prin aleile pietelor din Cairo, anunturile lui Geoff "Raul lui dumnezeu" de pe vapor si oricand dansa Luitgard. A fost bucuria reantoarcerii la un taram pe care l-am cunoscut de atat de multe ori in alte vieti, dar de aceasta data cu oameni care stiau ca si ei sunt dumnezeu, iar acest lucru a facut din aceasta experienta ceva mai mult decat doar o calatorie. Am avut totusi o dezamagire. La sosirea in Valea Regilor, locul in care multi faraoni au fost inmormantati in pietre, am aflat ca mormantul lui Kuthumi din viata sa ca faraonul Tuthmose era inchis. In acea noapte l-am "confruntat" pe Kuthumi. "De ce este mormantul tau inchis dupa ce eu am calatorit atat de mult pentru asta?" am intrebat eu. "Pentru ca nu este un pelerinaj pentru mine. Este un pelerinaj pentru tine" a fost raspunsul lui. Inconjurata si sustinuta de fiinte asemanatoare ca suflet, aceasta calatorie a fost o oportunitate profunda si bogata pentru a ma simti pe mine. Pentru a simti vietile trecute sfaraind si totusi stiu ca a fi constienta de ele a fost tot ce era necesar pentru a se intoarce acasa. Pentru a avea incredere ca mi-am deschis parti din mine care asteptau sa faca parte din experienta vietii mele. Pentru a pasi in Egipt inca o data, dar de data asta ca o fiinta constienta, stiind ca eu sunt un creator.
Bine ati revenit intr-adevar!
sursa:www.crimsoncircle.com