AFARA DIN MINTEA MEA

Transmis de Jean Tinder - editor la Cercul Crimson -SUA
Ieri am decis sa imi relaxez muschii obositi din cauza zapezii ( da, aici ninge deja ), intr-o minunata baie fierbinte,
inainte de a merge la culcare. Relaxandu-ma in cada, ma gandeam ca Adamus a spus cu putin timp in urma :" Voi celebra cu voi,
voi dansa si voi bea cu voi pana la orele tarzii ale diminetii, atunci cand va veti opri din gandit". Deci, , am spus cu voce tare :" Ai
de gand sa te arati in seara asta?" Replica a venit imediat:" Daca te opresti din gandit, o sa apar, dar nu ma vei recunoaste".
Serios? Deci...cum sa ma opresc din gandit? Mintea mea s-a invartit putin asupra acestui lucru, avand tot atata amuzament ca si
un caine care incearca sa-si prinda coada." Intra in corp", mi-am zis. Deci, am inchis ochii, m-am concentrat asupra corpului,
asupra apei calde si am respirat profund. Mintea mea incepea sa isi piarda concentrarea si incerca niste divagatii, pe care nu mi le
amintesc. Dintr-o data , ca si cum cineva m-a inghiontit, am deschis ochii chiar la rimp ca sa vad un paianjen coborand din tavan
direct spre mine.S-a oprit la cativa centimetri, balansandu-se deasupra apei. Nu imi este frica de paianjeni, dar nu doresc sa ma
atinga sau sa mi se alature in cada ! Deci, cu grija, m-am retras cat a fost posibil, astfel incat sa nu fac valuri care sa-l fi atras in
cada. Apoi, ca si cum s-ar fi "trezit" , parea ca simte apa si a inceput sa urce inapoi pe firul sau. Nu mi-am putut lua ochii de la el,
pana cand a parcurs tot drumul spre tavan ! Total constienta acum, dar vrand de asemenea sa intru inapoi in starea de " a incerca
sa nu gandesc" , am incercat sa ma calmez, uitandu-ma totusi spre tavan. Atunci m-a apucat o criza de ras " La naiba, Adamus,
stai departe de mine daca ai de gand sa apari ca un paianjen !!!" Am inceput sa rad si mai tare. " Ai vazut? a zis el, nu este atat
de greu. Si nici macar nu m-ai recunoscut". Hmmmmm...Acum, sant ultima persoana care l-ar chema pe Adamus sa vina ca
paianjen, dar am realizat ca acel "nu gandi" nu este acelasi lucru cu o " minte goala". Este nevoie de mult mai multa putere/vointa
decat am vrut, pentru a forta toate gandurile sa iasa din mintea mea. Si oricum, daca aceasta aduce iluminarea, nu ar trebui ca toti
oamenii care practica meditatia golirii mintii sa fie deja iluminati? Am intrat din nou in apa calda, privind si asigurandu-ma ca
"paianjenul"era inca pe tavan si am facut totul pentru a ma relaxa din nou. Respirand profund, am devenit constienta de prezenta
lui Kuthumi , pe care nu o observ foarte des ( e vina mea, nu a lui ) si acesta m-a asigurat ca daca doresc cu adevarat sa ies din
minte, ar fi fericit sa ma asiste. Ei bine, nimic nu este ca vocea experientei, nu-i asa? Deci, am spus "da" si dupa cateva respiratii
adanci, relaxante, gandurile mele au inceput inca o data sa hoinareasca. Dar fara sa ma concentrez, acestea incep sa isi mentina
forma atat de usoara, incat nu am putut sa mi le amintesc exact de la un moment la altul. Am vrut sa-mi amintesc convesatia pe
care am simtit ca am avut-o cu Kuthumi , dar el a zis ca a incerca sa-mi amintesc este o functie a mintii. In loc sa incerc sa o retin,
mai bine sa savurez experienta si intelepciunea sa va fi acolo pentru a o accesa indiferent cand am nevoie. Am fost din nou
complet relaxata, cand deodata, o multime de bule au aparut in " aerul subtire" chiar pe umarul meu , luandu-ma prin surprindere
din nou ! M-am ridicat si m-am uitat in jur, fara sa inteleg fizicile acelei mici acrobatii. Apoi, intr-un alt hohot de ras, am realizat ca
Kuthumi tocmai mi-a aruncat o zmeura chiar acolo, pe umarul meu ! Hmm, baia asta a fost foarte aglomerata ! Dupa ce glumele
s-au terminat , ei amndoi s-au intors catre mine zicand :" Iata ce inseamna sa te opresti din a gandi". De fiecare data cand ei au
"aparut" cu putina magie (care iti da fiori) , am fost in reverie, nefortandu-mi mintea sa fie linistita, dar nici nu mi-a pasat cu
adevarat ce face si nu m-am gandit la ea. In relaxare si doar lasand gandurile sa curga, acestea au devenit irelevante si estompate,
disparand ca un vis dupa trezire. A te opri din gandit este intr-un fel a iesi din locul de conducere al mintii, fara a mai analiza si
directiona gandurile, ci lasandu-le doar sa fie. Este ca si diferenta intre a pluti lin pe un rau bucurandu-te de peisaj, versus a
merge intr-o barca cu motor, incercand sa ajungi undeva. Si presupun ca incercand sa fortezi mintea sa se opresca este ca si
cum ai forta barca sa-si opresca miscarea, ceea ce ar necesita multa vointa/putere si forta. Ne intoarcem pur si simplu la
acceptarea tuturor lucrurilor, in interior si exterior, exact asa cum sant. Incercand sa opresc sau sa schimb ceea ce gandesc
inseamna doar a conduce barca intr-o directie diferita. Dar daca inchid motorul atentiei mele , ei bine, atunci cine stie ce se poate
intampla ! Adamus poate veni in vizita ( adesea vazut, rar recunoscut) , Kuthumi isi poate lua libertati in baie si viata devine un fel
de distractie ( daca nu cam ciudata). Deci, de ce sa nu lasam doar sa fie si sa ne distram? Nu va ingrijorati atat de mult despre a fi
"prea mentali" , doar respirati si experimentati indiferent ce se intampla pe moment. Chiar daca gandurile inca hoinaresc,
neatasate, acele vise cu ochii deschisi, sentimente asezate, sant ceea ce deschid usile catre lucruri magice. Si cand magicul are
loc, nu incercati sa-l intelegeti. Doar experimentati-l, lasati sa se intample si ascultati, apoi radeti. Este doar la o respiratie distanta !
Sursa : www.blog.crimsoncircle.com