Adamus a pus o intrebare importanta in shoud-ul de luna aceasta: umanul are liber arbitru? Raspunsul sau a fost destul de clar: nu
prea. Oamenii cred ca au liber arbitru, si in general li se spune ca au liber arbitru.Dar, asa cum a punctat si Adamus in timpul shoud-
ului, viata voastra ar fi foarte diferita daca ati fi avut liber arbitru.De exemplu, daca ati fi avut liber arbitru nu ati fi ales sa muriti.Dar, cel
putin pana acum, toata lumea a murit. Dar majoritatea oamenilor pe care ii cunosc eu se imbolnavesc din cand in cand. Si daca am
avea liber arbitru, multi dintre noi am fi uimitor de abundenti. Daca oamenii ar avea liber arbitru, ar fi mult mai tineri, ar arata mult mai
bine si ar fi mai multi oameni inteligenti pe planeta.Deci Adamus, punctul tau de vedere este bine argumentat. Dar scuza-ma, eu nu
sunt sigur ca iti inteleg punctul de vedere. Vrei sa spui ca noi SUNTEM papusi? Ca exista o forta inalta care ne controleaza vietile? E
dincolo de capacitatile mele faptul de a-mi crea realitatea? Ca multi altii, am cantarit aceasta intrebare in urmatoarele zile. Acum incep
sa ii inteleg sensul. ''Liberul arbitru'' uman este la fel de limitat ca si credinta noastra in dualitate. Avem capacitatea de a lua unele
decizii in vietile noastre, dar aevaratul liber arbitru ne-a ocolit in viata cotidiana. Cu alte cuvinte, ne folosim liberul arbitru pentru a
decide cat de rapid sau de incet mergem pe calea noastra actuala, dar de unde vine calea noastra in primul rand? In timpul shoud-
ului, Adamus a mers la tabla pentru a ilustra ''unda'' noastra umana si ''unda'' noastra spirituala. Intr-o persoana normala, cele doua
unde prezinta flux si reflux, apropiindu-se uneori si indepartandu-se uneori, dar de obicei urmand un tipar echilibrat. Intr-o persoana
dezechilibrata mental, cele doua linii sunt ciudate si discordante, mai mult linii frante decat valuri fine. Aspectul uman are planuri,
dorinte si credinte. Spiritul nu doreste decat sa curga. Asa cum Adamus a declarat in ultimele workshop-uri, spiritul doreste sa ''se
cunoasca pe sine insusi, sa se experimenteze pe sine insusi si sa se exprime pe sine insusi''. Dorinta divina poate curge impreuna cu
liberul arbitru daca umanul are incredere in el sau in sinele sau, dar adesea umanul nu are incredere, si in esenta isi intoarce spatele
de la Sinele Divin.Aici are loc durerea reala a separarii, si umanul trece prin viata in ceata, declarand ca are liber arbitru, neantelegand
cu adevarat ce inseamna acest lucru.Din punctul meu de vedere, am norocul ca dorinta mea divina sa aiba prioritate peste iluzia mea
de a avea liber arbitru.Au fost multe situatii in viata mea, cand unele ''forte de ghidare'' au creat situatii mai bune decat le-as fi creat
eu vreodata. Stiu acum ca a fost dorinta divina a sinelui meu.De exemplu, nu cred ca de buna voie si constient as fi renuntat la slujba
mea in 2001. Cercul Crimson ar fi fost doar un hobby cu jumatate de norma, Linda si cu mine nu am mai fi calatorit niciodata in jurul
lumii si nu am mai fi intalnit atat de multi shaumbra incredibili si noi nu am mai fi intemeiat institutul shaumbra ca o cale de a instrui
invatatorii pentru a prezenta acest material pentru umanii care se trezesc. Dar...pe 15 aprilie 2001 am fost eliberat de datoriile mele la
slujba, desi am fost co-fondatorul companiei AirCell Inc. Asa cum cantaream mesajul lui Adamus despre liberul arbitru, m-am gandit la
o alta rascruce in viata mea. La sfarsitul liceului m-am inrolat in armata.Anul era 1973, aveam 17 ani, aveam par lung si nu m-am
gandit niciodata la armata. Literalmente, ceva dincolo de intelegerea mea m-a indemnat sa intru in biroul celui care recruta intr-o zi de
aprilie 1973 si sa ma inscriu pentru 3 ani.Abia in timpul antrenamentului de baza de la Ft. Leonard Wood, din Missouri, din timpul verii,
mi-am dat seama ca era cel mai prostesc lucru pe care il facusem VREODATA. Am cedat nervos si am plans intr-o noapte (ceea ce
nu este un lucru prea de laudat intr-o camera de armata) intrebandu-ma ce m-a facut sa aleg aceasta cale, si de ce nimeni nu a
incercat sa ma opreasca. Dar...s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au intamplat. Armata m-a desemnat pentru
NASA si m-a trimis in zona San Francosco, unde am stat ca si civil timp de trei ani. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din
viata mea si s-a dovedit a fi fundatia multor lucruri pe care le-as fi facut mai tarziu in viata. In exemplele mele personale, ceva mi-a
''adumbrit'' liberul arbitru si m-a condus catre un loc mai inalt. Acum ma intreb ce s-ar fi intamplat daca as fi avut cu adevarat
incredere in mine? Adamus a incheiat discursul sau aratandu-ne ce se intampla cu noi chiar acum.Unda spiritului si unda umanului
acum se impreuneaza.Dupa vieti nenumarate de separare, ele incep sa danseze impreuna.Adamus a aratat acest punct al
intersectiei in ilustrarea sa, conturand un ''x'', unde constiinta umana se intalneste cu sufletul. El a spus ca la acest punct nu mai
exista un corp, minte si spirit. In loc de acestea, noi devenim un corp al constiintei, curgand si lucrand impreuna. Nu mai exista un
''liber arbitru'' uman si o ''dorinta divina'' separata. Exista doar ''eu sunt'' cu totala constientizare si constiinta.Mesajul lui Adamus a
initiat unele conversatii excelente la masa de mesaje a cercului Crimson. Dar la urma urmelor, shoud-ul este o reflectie a noastra, a
tuturor. Adamus nu este decat cel care ne intretine in distractie si uneori o oglinda enervanta. Apropo, voi adauga si eu cativa centi la
discutii. Nu sunt de acord cu opinia lui Adamus ca noi nu avem liber arbitru. LIBERUL nostru ARBITRU a fost cel care a cauzat
intoarcerea noastra cu spatele la suflet, sa uitam cine suntem cu adevarat si sa pretindem ca noi suntem limitati in aceasta
dimensiune umana. Acum pur si simplu experimentam cum este sa nu avem un liber arbitru deschis, adevarat si fericit. sursa: www.crimsoncircle.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu