Transmis de Judith Coates - 12 Aprilie 2009
Preaiubitilor, voi stiati ca Pastele este o zi a celebrarii invierii corpului meu , din conditia in care parea mort, dar Eu va
spun ca , nu se celebreaza numai invierea Mea , ci si a voastra, deasemenea. Aceasta poate fi ziua invierii voastre , asa cum voi
permiteti gandurilor limitatoare ale lumii , imaginii limitatoare pe care o aveti despre voi insiva, sa fie crucificate, moarte si
ingropate si permiteti copilului Sacru care santeti , sa fie inviat in totalitatea lui , sa vina intr-o calitate dinamica a trairii. Voi santeti
o mareata raza de Lumina , activand forma cunoscuta ca si corp. Cand voi alegeti invierea, cand voi alegeti sa deveniti total vii,
voi permiteti Spiritului care santeti sa iasa afara din mormantul greutatilor gandurilor lumii , sa activati chiar si celulele corpului in
Lumina si sa impartasiti cu altii Lumina care santeti si care sant ei. Cand corpul meu a fost dat jos de pe cruce, Eu l-am
acompaniat ca si constiinta, constiinta Vietii care sant. Am privit cum l-au asezat in mormantul pe care mi l-a imprumutat Joseph
din Arimathea , un prieten iubit si discipol, care era foarte bogat si care avea deja un mormant pregatit pentru el insusi. Cand s-a
vazut ca exista o necesitate de a-mi aseza corpul undeva , el a oferit mormantul sau. Corpul a fost pregatit pentru inmormantare ,
uns si infasurat in hainele de inmormantare de catre mama mea si femeile care au calatorit cu mine din Galileea , femei care au
lucrati repede pentru a pregati corpul, pentru ca legea evreiasca spune ca trebuie ca inmormantarea sa iaba loc inainte de asfintit.
Am permis corpului sa se odihneasca. In urmatoarea zi a fost Sabatul, o zi a sacralitatii, o zi in care Eu, ca si constiinta care sant -
pentru ca constiinta nu inceteaza odata cu caderea corpului - am petrecut in comuniune cu Tatal. Prezenta acolo, a venit in
constiinta mea cunoasterea ca era timpul sa-mi revitalizez corpul si mi-am indreptat concentrarea constiintei catre puterea Vietii
care sant. Daca ati cunoaste vindecarea corpului, concentrarea Luminii expresiei voastre, atentia voastra pe forta Vietii care
santeti sau care si altul este. Chemati forta Vietii cu mare putere, asa cum am facut si Eu cu fratele meu Lazar. Eu nu i-am spus
lui Lazar :" Lazar, vino , daca vrei.". Eu i-am spus :" Lazar, Vino !". Si el a venit. Eu am facut acelasi lucru cu principiul propriei
mele forte a Vietii. Eu stiam ca sant Viata si Eu stiam ca corpul este expresia Vietii si stiam ca el este intregul, ca este sacru. Eu
m-am alaturat la acel timp celor doi prieteni , maestrii, asa cum ii cunoasteti voi : Moise si Eliah. Ei au venit sa ma asiste, pentru
ca nimeni, niciodata, nu este singur. Chiar si in ceea ce voi vedeti a fi experienta mortii , voi nu santeti niciodata singuri. Chiar si
in ceea ce vedeti a fi experienta vietii, voi nu santeti niciodata singuri. Multi dintre voi au trecut prin experienta mortii relatiilor, a
circumstantelor, a evenimentelor care vi s-au intamplat in viata voastra. Voi ati simtit ca experienta este o experienta a mortii si ati
simtit ca santeti crucificati si v-ati inviat pe voi. Si nu ati fost singuri. Voi nu santeti singuri niciodata. Amintiti-va aceasta, indiferent
prin ce experienta treceti. Amintiti-va aceasta cand voi plangeti si ma rugati :" Isus, fii cu mine. Ce trebuie sa fac? "Eu raspund
intotdeauna. Eu sant instantaneu cu voi , pentru ca nu se poate altfel. Eu sant ca voi. Voi santeti ca mine. Noi santem unul. Dupa
revitalizarea corpului, Eu am iesit din hainele de inmormantare ; apoi, am realizat ca corpul are nevoie de haine, haine care
trebuie sa fie acceptate inafara mormantului. Un mic detaliu. Gandul a aparut in minte si Eu m-am vazut imbracat, asa cum am
vrut sa fiu. Instantaneu am fost imbracat. Voi va puteti imbraca. Poate nu chiar instantaneu, dar va puteti imbraca prin acelasi
proces - doar sa credeti ca aceasta cere o calatorie in magazin. Apoi, cum au aparut zorile, Moise si Eliah, s-au retras din
constiinta mea si Eu eram singur in mormant , dar nu chiar singur. Cum mi-am mutat atentia spre bolovanul care sigila intrarea in
mormant, Eu am stiut ca prin aceeasi putere a vizualizarii care mi-a adus hainele, Eu am stiut ca puteam muta bolovanul. Deci,
am vizualizat puterea venind din mana mea, o mare putere emanand din fiinta mea, care ar fi putut misca bolovanul. Forta
energiei mele, nefiind diluata de credinta in limitarea fizicului, a inflorit cu usurinta. Pamantul s-a zguduit si bolovanul s-a
rostogolit. In curand, am auzit trei femei apropiindu-se. Ele veneau pentru a unge corpul din nou si asa cum ele se apropiau, si-au
amintit ca a fost un bolovan care sigila mormantul si se intrebau una pe alta :" Cine a rostogolit piatra?". In acele zile , multe
morminte erau ca o pestera, o gaura intr- stanca si adesea nu erau bine sigilate. Adesea, pesterile erau suficient de largi pentru a
gazdui multe corpuri, deoarece numai putini oameni erau destul de bogati pentru a fi inmormantati singuri intr-o pestera. De cand
se puteau inmormanta multi intr-o singura pestera, nu era necesar ca aceasta sa fie sigilata, deoarece alte corpuri ar fi fost
ingropate acolo, din cand in cand. Oricum, in cazul meu, seful preotilor si Fariseii, nu au vrut sa le dea oportunitatea discipolilor
mei sa ia corpul si apoi sa revendice ca m-am inaltat miraculos din moarte, asa cum a fost profetit, deci, ei au implorat autoritatile
romane sa inchida mormantul si sa posteze garzi inafara lui , pentru a se asigura ca acesta nu v-a fi deranjat. Cand bolovanul s-a
miscat de buna voie si pamantul s-a cutremurat, gardienii au fost "ca si morti". Cu alte cuvinte, ei au permis constiintei lor treze sa
merga altundeva - voi ati putea spune ca din cauza fricii, dar aceasta s-a intamplat datorita bauturii de care s-au bucurat in timpul
noptii. Maria Magdalena, Salomeea si Maria , sotia lui Zebedeu si mama lui Ioan , au gasit bolovanul rostogolit, inafara
mormantului. Ei au privit inauntru si au gasit mormantul gol." Unde l-au dus pe Domnul nostru?", au intrebat ele, pentru ca s-au
gandit ca corpul meu a fost furat. Ele au vazut un barbat tanar - care a fost decris ca un inger - stand in dreapta mormantului,
imbracat in alb. Eu le-am spus :" De ce il cautati pe cel viu , langa cel mort? Voi il cautati pe Isus din Nazaret , care a fost
crucificat. El nu este aici. S-a inaltat. Mergeti si spuneti asta discipolilor". Doua dintre ele, Salomeea si cealalta Marie, au venit sa
il gaseasca pe Petru si pe Ioan, sa le spuna ce s-a intamplt, dar Maria Magdalena a ramas la mormant. Si asa cum statea,
plangea, neintelegand. Vazand supararea ei, Eu i-am spus : "Maria" si ea m-a recunoscut .Ei i-a spus sa mearga si sa spuna
celorlalti discipoli ca nu mai eram in mormant, ca mi-am inviat corpul , asa cum am spus ca voi face si sa le spuna ca ne vom
intalni in acea seara, pentru ca voi veni la ei. Ea a plecat si le-a spus discipolilor si a fost o mare bucurie. O mare minune. Si o
mare mirare. Doi din fratii mei, Cleopa si Philoas , au mers din Betania pana in Emaus , pentru a protesta impotriva crucificarii
mele, pentru ca Philoas era cetatean roman si stia legea romana. El a fost furios pentru ca am fost condamnat pentru ceea ce el a
considerat a fi o rusine a tradarii. El a fost oripilat de ceea ce s-a intamplat si a facut o plangere. Eu, in nou gasita mea libertate,
ma bucuram, plimbandu-ma. Corpul meu parea sa fie mult mai luminos decat am experimentat vreodata inainte si m-am simtit
mult mai viu, foarte viu , bucurandu-ma de placerile simple. Cand m-am apropiat de cei doi prieteni care mergeau catre Emaus,
m-am bucurat alaturi de ei si i-am intrebat despre ce vorbesc. Ei s-au uitat la mine straniu si au spus :" Nu ai auzit despre
evenimentele din ultimele zile , cum profetul Isus din Nazaret a fost crucificat?" Si ei au povestit cum doua femei s-au intors de la
mormant si au spus ca acesta era gol. Eu le-am amintiti despre Scripturi si despre profetii si noi vorbeam. Si cand am ajuns la
Emaus , ei m-au invitat la cina, pentru ca nu terminasem de vorbit. Cum am rupt painea si am binecuvantat-o , ei au recunoscut
pe cine a mers cu ei , de-a lungul drumului. Eu am permis apoi moleculelor fizicului sa se expandeze pana la punctul invizibilitatii
si am aparut in fata lor. Ei s-au intors imediat in Betania sa le spuna discipolilor. In acea seara, prietenii mei si discipolii s-au
intalnit din nou in camera de sus, din casa lui Zebedeu. Si cum ei luau masa si isi reaminteau toate evenimentele care s-au
intamplat, Eu am aparut. Instantaneu. Eu am ajuns imediat in mijlocul lor si a fost o mare bucurie si o mare uimire. Si asa cum noi
am impartasit o alta sarbatorire in camera de sus, Eu le-am aratat mainile si picioarele mele. Acum, voi ati putea spune, daca
mi-am vindecat corpul, de ce erau ranile inca vizibile? Ele nu trebuiau sa fie si nici nu au fost pe drumul spre Emaus. Ele erau
acolo pentru ca voi sa le vedeti , da, cel care statea acolo era acelasi Jeshua pe care la-ti cunoscut , acelasi care a fost crucificat
si da, acestea sant semnele care sant aratate. Ziua cunoscuta ca fiind Pastele, ziua invierii este ziua voastra. Ati stat destul de
mult in mormant. Ati ascultat destul de mult vocea lumii care v-a vorbit despre limitare, pierdere, suparare. Eu vin astazi sa
impartasesc cu voi, daca doriti sa primiti , ca nu exista pierdere. Nu exista moarte. Forma se poate schimba, dar viata exista
vesnic si voi santeti Viata. Pastele este ziua invierii voastre, pentru de Paste si intr-adevar in fiecare zi, Christ, Domnul se inalta.
Si cine este Christ? Voi, deoarece voi santeti Lumina care santeti. Celebrati invierea mea. Celebrati invierea voastra. Fiti ai inimii
Lumina, pentru ca mormantul lumii nu va mai poate retine. Si asa sa fie !
Sursa : www. oakbridge.org