INIMA SHAUMBREI

de Jean Tinder
Egipt. Taramul alchimiei. Pentru doua saptamani in noiembrie, mai mult de 100 de shaumbra au plutit, calatorit, pasit prin acest taram uimitor. Si eu am avut extraordinara placere de a ma numara printre ei. Am mai participat si la alte turnee sacre cu cercul crimson, calatorind prin taramurile lui Camelot din Anglia si Cathan din Franta si, in timp ce acele experiente au fost de neuitat, nimic nu se poate compara cu o calatorie in Egipt. As putea vorbi despre vietile pe care mi le-am amintit, despre amintirile care au iesit la suprafata despre energia pe care le-am simtit, oamenii pe care i-am intalnit, zambetele si valurile care ne-au intampinat peste tot, vanzatorii flamanzi, stafiile din temple...sunt atat de multe. Dar unul dintre lucrurile pe care eu personal le-am observat, cu multe multumiri ghidului nostru uimitor, egiptologul Hassan Kahill, este cat de mult mi-au amintit vechile invataturi spirituale ale vechiului Egipt de invataturile cercului crimson. De exemplu, fiecare templu vechi avea patru lucruri in comun- o linie directa a privirii de la intrearea exterioara pana la sanctuarul interior sau "sfantul sfantului" o podea inalta, un tavan mic si pereti stramti.Pentru mine, asta a insemnat felul in care ne putem pierde in cautarea lui Dumnezeu si faptul ca totul ne sustine in calatoria noastra inapoi catre divin. Mi-a placut cum Hassan a subliniat aceste caracteristici in fiecare templu pe care le-am vizitat. Totusi, unul dintre aceste temple era unic si, (pentru mine) purta o si mai puternica simbolistica.Situat langa Kom Ombo, pe malul de est al Nilului, se afla templul "dublu" al zeilor Horus si Sobek. Acest templu are doua intrari si pasaje identice catre sanctuarul interior. O parte este dedicata lui Horus, cealalta lui Sobek. Asa cum a subliniat si Hassan, soimul Horus a fost zeul Spiritului, mintea inalta, divinul, protectia si lumina, in timp ce crocodilul Sobek era zeul intunericului, frica, distrugerea, puterea si forta.Si in acest templu au fost amandoi onorati. Ceea ce am simtit a fost cum, chiar si in timpurile vechi, noi deja aveam o intelegere a importantei, a dualitatii care se integreaza. Acest templu nu descria povestea unui zeu care il distruge pe celalalt. Nu descria lupta intre lumina si intuneric, sus si jos, "bun" si "rau". In schimb a oferit o reprezentare viscerala a egalitatii ambelor parti, felul in care ambele impreuna conduc catre divin. Pasind in templu, am putut simti profunda semnificatie impamantata in peretii si pilonii din jurul meu. Stand in ramasitele sanctuarului interior, Hassan a explicat ritualurile si initierile care au avut loc aici.Initiatii au trebuit sa depaseasca teama inotand printre crocodili.Si totusi, lucru necunoscut de catre initiati, crocodilii erau bine hraniti si nu reprezentau nici un pericol... O alta amintire a faptului ca indiferent de cat de profund intram in frica si in intuneric, suntem intotdeauna in siguranta. Energia din acel loc sfant, unde dualitatea se impreuneaza, erau intense.La fel de intensa a fost si realizarea ca am inteles Adevarul, chiar si dupa atata timp dupa.Am putut simti multiplele incarnari ale sufletului meu in acest loc familiar si faptul ca unele dintre ele inca mai exista acolo.Dintr-o data lacrimile m-au coplesit. Erau lacrimi de amintiri dar si de furie si frustrare. De ce, daca stiam de integrarea dualitatii de atat de mult timp, de ce a mai trebuit sa trecem prin 3000 de ani??? Acelea nu au fost exact cele mai luminate si mai bune timpuri de pe pamant, si unele cicatrici inca se mai simt foarte proaspat. Cu lacrimile curgand, am parasit templul, amintindu-mi de pasiunea si cunoasterea acelor incarnari si simtindu-le deasemenea frica. "A fost totul degeaba?" au vrut ele sa stie. In acea dupa-amiaza pe vas, am adormit putin si m-am trezit avand raspunsul. Chiar daca am avut atunci intelegerea, nu am avut totusi experienta dualitatii integrate. Intr-un fel, miile de ani de civilizatie din Egipt au fost timpuri de aur. In ciuda luptelor umane tipice, am simtit o societate care a trait in marea majoritate a timpului in pace si echilibru.Dar in cele din urma a trebuit sa eliberam manifestarea exterioara a cunoasterii noastre, atat de frumos portretizata in preaiubitele noastre temple, si sa traim cu adevarat in viata noastra reala. In loc de preoti si preotese care isi oficiaza ceremoniile simbolice si ritualurile in numele oamenilor, fiecare persoana acum trebuie sa treaca prin propria integrare a umanului cu divinul, a intunericului cu lumina, masculinului cu femininul, Sobeck cu Horus. Astfel a venit evolutia, impreuna cu distrugerea alimentata de alte religii si calatoria noastra lunga in intuneric a inceput. Un alt templu complex, aflat in Dendra, este dedicat lui Hathor, femininului, zeita protectoare a iubirii,, frumusetii, maternitatii si fericirii. Una dintre cladirile de acolo se numeste "Templul Nasterii" si cum am intrat in camera, Hassan ne-a aratat "poarta stelara" de pe peretele din spate.Inca o data am stiut ce se intampla acolo. Am simtit energia "din spatele" portii stelare, cum arata ea, ritualurile folosite pentru a asista sufletele la venire, energiile gentile si sacre, parfumurile si baile pregatite pentru femei, felul in care functiona poarta...si inca o data am fost coplesita. Am realizat ca acesta a fost templul a ceea ce acum numim Nasterea dream walker, dedicat ajutarii sufletelor care vin pentru a deveni umani.Ce experienta incredibila sa ma reconectez cu aceasta cunoastere veche uitata. Umanitatea a avut intotdeauna legende despre originile si calatoriile sale si eu am simtit in special aceasta poveste a lui Osiris si Isis, portretizata in frumosul templu al lui Philae, Abydos si peste tot. In termeni mai simpli, povestea spune ca Isis si Osiris erau frati si deasemenea sot si sotie si profund indragostiti. Dar fratele lor, zeul Set, gelos si "rau", l-a omorat pe Osiris, i-a taiat corpul in bucati si le-a imprastiat pe pamant. In marea sa iubire pentru Osiris, sis s-a transformat intr-un soim si a zburat deasupra pamantului, cautand partile corpului lui pentru a le reuni. Intr-un final le-a gasit pe toate cu exceptia falusului, le-a unit pe toate si l-a readus la viata. Prin magia sa, a creat un nou falus de aur, l-a unit cu corpul lui Osiris si astfel s-a nascut fiul lor, Horus. Am mai auzit aceasta legenda si inainte, dar nu prea i-am acordat atentie. Totusi in Egipt am simtit ceva nou. Am realizat ca Isis si Osiris reprezinta aceleasi energii pe care Tobias le-a numit Regele si Regina, Sinele nostru Spirit arhetipal. La un anumit moment noi am trecut prin peretele de foc, fragmentandu-ne in foarte multe parti, ne-am pierdut in intuneric. Dar nesfarsita iubire a sufletului ne-a chemat si ne-a cautat prin dimensiuni, cautand multele parti ale noastre care s-au pierdut. Sufletul nostru nu va renunta pana cand nu suntem integrati total, pregatiti in sfarsit sa devenim adevarati creatori constienti. Iubirea sufletului nostru pentru sinele uman("design-ul vietii" sufletului despre care a vorbit Adamus) care intr-un final ne aduce inapoi la noi in aceasta poveste frumoasa a iubirii de sine si integrare. Hassan a numit aceasta actiune pretioasa a integrarii "Osirisiere". Nu este uimitor cum le stiam pe toate atunci? Dar a trebuit sa uitam pentru a transforma esotericul in pragmatic, pentru a impamanta ceea ce am venerat, pentru a interioriza ceea ce nu puteam vedea decat in afara noastra. Deci multi shaumbra au avut vieti in Egipt, si acea intelepciune veche se intoarce in sfarsit, distilata in eoni de experiente in aurul iluminarii. Va amintiti cum Tobias vorbea despre eliberarea stramosilor din pietrele si templele si taramurile din Egipt? Propriile noastre incarnari s-au blocat aici, mentinand tenace energia si cunoasterea pana cand ne vom trezi si le vom duce acasa. Noi suntem stramosii, Maestrii, zeii si zeitele care stau ca martori tacuti la cunoasterea uitata. Am cunoscut-o intotdeauna. Drumul catre casa a fost mereu acolo, nu ne-am fi putut niciodata pierde. Noi am construit amintiri impresionante si apoi am plecat pentru a descoperi cum a fost sa le facem reale. Noroc pentru stramosi...caci ei suntem noi.
sursa:www.crimsoncircle.com