de Scott Rabalais
Care este diferenta intre ''sine'' si ''SINE''? Sinele este perceptia unei fiinte umane definite, individuale. Reprezinta cine suntem ca o
identitate distinctiva, unica si separata de rest.Reprezinta personalitatea noastra, posesiunile, rolurile, identificarile, afilierile,
mentalitatea, fizicul nostru obtinute traind ca un cetatean al acestei planete. Sinele este ''eu-mie-imi'' pe care multi il cred a fi natura lor
autentica. Aceasta perceptie limitata a sinelui poate fi comparata cu o cutie de pantofi, cu marginile sale, cu limitele sale, forma si
structura sa. Este mica si limitata, totusi in siguranta si previzibila. Putem cu usurinta sa ne obisnuim cu viata in cutie, sa privim prin
ochii individualitatii si sa ne interpretam simtul relitatii aproape exclusiv prin simtul nostru fizic si prin intelect. In cutia de pantofi, vietile
noastre plutesc catre a avea si a face. Noi ne dezvoltam un simt puternic pentru posesie, fie ca este pentru bunuri, bani, oameni sau
status. Noi suntem ocupati ca si albinele, ne tot tinem deasupra pamantului pentru a putea tine pasul cu cerintele vietilor noastre
haotice care mereu sunt in crestere. Avand si facan mai multe, noi tintim sa ne marim valoarea lui ''eu'' pana la punctul cand o sa fim
impliniti. Asa cum simtul nostru al sinelui individual se extinde, problemele, conflictele, dificultatile si drama persista. De obicei noi
credem ca daca putem sa rezolvam doar cateva probleme cu care ne confruntam, vom avea intr-un final o clarificare. Noi speram ca
ca avand mai multi bani, perechea potrivita sau slujba perfecta vor exista pe ''cararea galbena''(din vrajitorul din oz) catre o existenta
in armonie si pace. In efortul nostru de a gasi un paradis personal, noi jucan jocuri pentru a ne stimula simtul individualitatii sau
statusul din cutie. Noi incercam sa avem cel mai extrem succes, sanatate, avere, relatii si ideea de a ''le avea pe toate''. Noi
practicam anumite strategii pentru a ne implini visele, folosim ganduri pozitive si tot felul de asteptari pentru a atrage catre noi un
rezultat dorit. Noi folosim credinta pentru a balansa puterile universului in favoarea noastra. Atata timp cat ne numim casa o cutie de
pantofi pentru sine, suntem destinati sa traim intr-o realitate a separarii. Cand stam in cutia de pantofi avand capacul bine inchis, noi
vedem existenta prin lentila limitarii. Viata este scurta; supravietuirea este o lupta si suntem obligati sa respectam toate regulile. Nu
este nici o perceptie a ce exista in afara cutiei, ca si cum ar fi o ''zona interzisa'' sau asa am fost conditionati sa credem.Dar
poate...doar poate...intr-un moment noi incepem sa ne simtim inchisi, disperati sau pur si simplu curiosi. Sau poate avem o sanatatae
excelenta, o avere abundenta, relatii bogate si un status superb-si in continuare nu suntem impliniti. Ne recunoastem tanjirea pentru a
cunoaste ce se afla dincolo de cutia de pantofi. Vrem sa experimentam ''marele necunoscut''. Totusi noi realizam ca daca ar fi sa
calatorim in afara cutiei de pantofi, trebuie sa taiem sireturile care ne-au tinut legati de cutie. Doar in eliberarea simtului fals al sinelui
noi suntem capabili sa urcam dincolo de limitele cutiei pentru a experimenta o noua realitate, oricare ar fi ea. Cand in sfarsit ne
adunam curajul si puterea pentru a ne elibera platforma din cutie si de a ne muta in marele necunoscut, descoperim ca suntem tinuti
de o forta binevoitoare si invizibila. Ne descidem ochii pentru o experienta vasta fara limitele si restrictiile existentei noastre
precedente. Noi simtim un nou simt al libertatii, o deschidere atat de infinit expansiva incat cu greu ne putem imagina intoarcerea
noastra in cutie. Incepem sa ne aventuram in aceasta lume uimitoare. In timp ce inainte ne chinuiam sa supravietuim si sa ne implinim
personal, aici nu mai exista nici o grija. In afara cutiei viata este eterna si existenta noastra este fericire. Nu mai facem galagie pentru
a ne satisface sinele personal. Perceptia noastra despre sine s-a expandat de o mie de ori si mai mult pentru a deveni aceasta
perceptie infinita a SINELUI. Ca si SINE, suntem constienti de co-existenta noastra si de unificarea cu tot-ceea-ce-este. Termeni
precum posesie si proprietate nu mai servesc nici unui scop si sunt retrogradate la limitarile vietii din cutie. Nu mai trebuie sa folosim
anumite strategii pentru a ne crea realitatea dorita, caci noi existam dincolo de taramul mintii ganditoare. Transcendand cutia, noi nu
ne mai ''dorim'' nimic, caci nu mai exista nici o dorinta de implinit. In schimb suntem impliniti si completi asa cum suntem. Nu mai
suntem cautatori; in schimb am ajuns.Toate asocierile cu simtul ''eu'' au cazut sau au ramas undeva in spate in cutia unei existente
trecute. Nu mai exista probleme sau dificultati, care existau din cauza perceptiei de separare cu care ne-am nascut. Suntem dincolo
de timp si spatiu si orice am perceput ca fiind separat de noi face acum parte din cine suntem in aici si acum. Din noul nostru SINE
infinit, putem privi inapoi la cutia de pantofi si ii putem vedea scopul. Asa frumos cum este, sinele individual ne permite o experienta
unica, dar simtul sinelui nu este construit pentru a experimenta unitatea si unicitatea experientei. Totusi putem alege sa pasim inapoi
in cutie pentru a experimenta separarea. Dar acum o facem in cunoasterea SINELUI ca suntem mult mai mult de ceea ce indica
experienta cutiei. Noi suntem fiinte multi-dimensionale, capabile sa fim in cutie si dincolo de ea simultan. In cutie ii vedem pe ceilalti
asa cum i-am vazut inainte luptand cu experienta separarii. Ei cred ca nu mai exista nici o alta cale, nici o viata in afara cutiei. Sunt
cativa care incearca serios sa deschida cutia, dar vasta multime si-a acceptat existenta restrictionata si legata. Cat de minunat ar fi
pentru umanitate sa fie propulsata in afara cutiei, si totusi noi stim ca fiecare trebuie sa iasa singur in afara. Fiecare persoana este
responsabila personal pentru propria iesire si eliberare din cutia de pantofi a individualitatii.Ne intoarcem la cei din cutie, cai care sunt
dispusi sa asculte si ii rugam sa iasa. Ii asiguram ca totul este in regula, totul este chiar foarte bine in afara cutiei. Ii informam ca nimic
semnificativ nu este pierdut daca se elibereaza de cutie si ca totul se castiga. Cativa asculta, dar prea multi sunt implicati in dramele
si jocurile cutiei pentru a le pasa de mesaj.Chiar si asa, noi ne aplecam asupra alegerilor catorva cu iubire si respect.Noi ne amintim
ca si noi am stam legati de cutie si nici nu ne gandeam sa ne uitam in sus spre capac si la ce ar exista ''de cealalta parte a cutiei''.
Noi simtim o mare compasiune pentru calatoria pe care fiecare suflet si le privim doar prin perceptia divina. Noi stim ca exista ceilalti
care au plutit departe, mult mai departe decat am facut-o noi si ei la randul lor ne privesc pe noi cu aceasi iubire neconditionata.
Plutind dincolo de limitarile cutiei si a identitatii individualitatii sinelui, noi devenim costenti nu numai de grandoarea noastra ci
deasemenea si de grandoarea existentei. Noi ajungem sa realizam ca grandoarea noastra si grandoarea existentei sunt unul si
acelasi lucru. Iesind din cutie si transcendand peretii care sunt cunoscuti ca si sine, realizam ca suntem mult mai mult decat ne-am
imaginat vreodata. Noi suntem SINELE infinit care se extinde din cutie pe cer si prin cosmos. sursa: www.scottrabalais.com
Care este diferenta intre ''sine'' si ''SINE''? Sinele este perceptia unei fiinte umane definite, individuale. Reprezinta cine suntem ca o
identitate distinctiva, unica si separata de rest.Reprezinta personalitatea noastra, posesiunile, rolurile, identificarile, afilierile,
mentalitatea, fizicul nostru obtinute traind ca un cetatean al acestei planete. Sinele este ''eu-mie-imi'' pe care multi il cred a fi natura lor
autentica. Aceasta perceptie limitata a sinelui poate fi comparata cu o cutie de pantofi, cu marginile sale, cu limitele sale, forma si
structura sa. Este mica si limitata, totusi in siguranta si previzibila. Putem cu usurinta sa ne obisnuim cu viata in cutie, sa privim prin
ochii individualitatii si sa ne interpretam simtul relitatii aproape exclusiv prin simtul nostru fizic si prin intelect. In cutia de pantofi, vietile
noastre plutesc catre a avea si a face. Noi ne dezvoltam un simt puternic pentru posesie, fie ca este pentru bunuri, bani, oameni sau
status. Noi suntem ocupati ca si albinele, ne tot tinem deasupra pamantului pentru a putea tine pasul cu cerintele vietilor noastre
haotice care mereu sunt in crestere. Avand si facan mai multe, noi tintim sa ne marim valoarea lui ''eu'' pana la punctul cand o sa fim
impliniti. Asa cum simtul nostru al sinelui individual se extinde, problemele, conflictele, dificultatile si drama persista. De obicei noi
credem ca daca putem sa rezolvam doar cateva probleme cu care ne confruntam, vom avea intr-un final o clarificare. Noi speram ca
ca avand mai multi bani, perechea potrivita sau slujba perfecta vor exista pe ''cararea galbena''(din vrajitorul din oz) catre o existenta
in armonie si pace. In efortul nostru de a gasi un paradis personal, noi jucan jocuri pentru a ne stimula simtul individualitatii sau
statusul din cutie. Noi incercam sa avem cel mai extrem succes, sanatate, avere, relatii si ideea de a ''le avea pe toate''. Noi
practicam anumite strategii pentru a ne implini visele, folosim ganduri pozitive si tot felul de asteptari pentru a atrage catre noi un
rezultat dorit. Noi folosim credinta pentru a balansa puterile universului in favoarea noastra. Atata timp cat ne numim casa o cutie de
pantofi pentru sine, suntem destinati sa traim intr-o realitate a separarii. Cand stam in cutia de pantofi avand capacul bine inchis, noi
vedem existenta prin lentila limitarii. Viata este scurta; supravietuirea este o lupta si suntem obligati sa respectam toate regulile. Nu
este nici o perceptie a ce exista in afara cutiei, ca si cum ar fi o ''zona interzisa'' sau asa am fost conditionati sa credem.Dar
poate...doar poate...intr-un moment noi incepem sa ne simtim inchisi, disperati sau pur si simplu curiosi. Sau poate avem o sanatatae
excelenta, o avere abundenta, relatii bogate si un status superb-si in continuare nu suntem impliniti. Ne recunoastem tanjirea pentru a
cunoaste ce se afla dincolo de cutia de pantofi. Vrem sa experimentam ''marele necunoscut''. Totusi noi realizam ca daca ar fi sa
calatorim in afara cutiei de pantofi, trebuie sa taiem sireturile care ne-au tinut legati de cutie. Doar in eliberarea simtului fals al sinelui
noi suntem capabili sa urcam dincolo de limitele cutiei pentru a experimenta o noua realitate, oricare ar fi ea. Cand in sfarsit ne
adunam curajul si puterea pentru a ne elibera platforma din cutie si de a ne muta in marele necunoscut, descoperim ca suntem tinuti
de o forta binevoitoare si invizibila. Ne descidem ochii pentru o experienta vasta fara limitele si restrictiile existentei noastre
precedente. Noi simtim un nou simt al libertatii, o deschidere atat de infinit expansiva incat cu greu ne putem imagina intoarcerea
noastra in cutie. Incepem sa ne aventuram in aceasta lume uimitoare. In timp ce inainte ne chinuiam sa supravietuim si sa ne implinim
personal, aici nu mai exista nici o grija. In afara cutiei viata este eterna si existenta noastra este fericire. Nu mai facem galagie pentru
a ne satisface sinele personal. Perceptia noastra despre sine s-a expandat de o mie de ori si mai mult pentru a deveni aceasta
perceptie infinita a SINELUI. Ca si SINE, suntem constienti de co-existenta noastra si de unificarea cu tot-ceea-ce-este. Termeni
precum posesie si proprietate nu mai servesc nici unui scop si sunt retrogradate la limitarile vietii din cutie. Nu mai trebuie sa folosim
anumite strategii pentru a ne crea realitatea dorita, caci noi existam dincolo de taramul mintii ganditoare. Transcendand cutia, noi nu
ne mai ''dorim'' nimic, caci nu mai exista nici o dorinta de implinit. In schimb suntem impliniti si completi asa cum suntem. Nu mai
suntem cautatori; in schimb am ajuns.Toate asocierile cu simtul ''eu'' au cazut sau au ramas undeva in spate in cutia unei existente
trecute. Nu mai exista probleme sau dificultati, care existau din cauza perceptiei de separare cu care ne-am nascut. Suntem dincolo
de timp si spatiu si orice am perceput ca fiind separat de noi face acum parte din cine suntem in aici si acum. Din noul nostru SINE
infinit, putem privi inapoi la cutia de pantofi si ii putem vedea scopul. Asa frumos cum este, sinele individual ne permite o experienta
unica, dar simtul sinelui nu este construit pentru a experimenta unitatea si unicitatea experientei. Totusi putem alege sa pasim inapoi
in cutie pentru a experimenta separarea. Dar acum o facem in cunoasterea SINELUI ca suntem mult mai mult de ceea ce indica
experienta cutiei. Noi suntem fiinte multi-dimensionale, capabile sa fim in cutie si dincolo de ea simultan. In cutie ii vedem pe ceilalti
asa cum i-am vazut inainte luptand cu experienta separarii. Ei cred ca nu mai exista nici o alta cale, nici o viata in afara cutiei. Sunt
cativa care incearca serios sa deschida cutia, dar vasta multime si-a acceptat existenta restrictionata si legata. Cat de minunat ar fi
pentru umanitate sa fie propulsata in afara cutiei, si totusi noi stim ca fiecare trebuie sa iasa singur in afara. Fiecare persoana este
responsabila personal pentru propria iesire si eliberare din cutia de pantofi a individualitatii.Ne intoarcem la cei din cutie, cai care sunt
dispusi sa asculte si ii rugam sa iasa. Ii asiguram ca totul este in regula, totul este chiar foarte bine in afara cutiei. Ii informam ca nimic
semnificativ nu este pierdut daca se elibereaza de cutie si ca totul se castiga. Cativa asculta, dar prea multi sunt implicati in dramele
si jocurile cutiei pentru a le pasa de mesaj.Chiar si asa, noi ne aplecam asupra alegerilor catorva cu iubire si respect.Noi ne amintim
ca si noi am stam legati de cutie si nici nu ne gandeam sa ne uitam in sus spre capac si la ce ar exista ''de cealalta parte a cutiei''.
Noi simtim o mare compasiune pentru calatoria pe care fiecare suflet si le privim doar prin perceptia divina. Noi stim ca exista ceilalti
care au plutit departe, mult mai departe decat am facut-o noi si ei la randul lor ne privesc pe noi cu aceasi iubire neconditionata.
Plutind dincolo de limitarile cutiei si a identitatii individualitatii sinelui, noi devenim costenti nu numai de grandoarea noastra ci
deasemenea si de grandoarea existentei. Noi ajungem sa realizam ca grandoarea noastra si grandoarea existentei sunt unul si
acelasi lucru. Iesind din cutie si transcendand peretii care sunt cunoscuti ca si sine, realizam ca suntem mult mai mult decat ne-am
imaginat vreodata. Noi suntem SINELE infinit care se extinde din cutie pe cer si prin cosmos. sursa: www.scottrabalais.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu