scrisoarea lunara de la Geoffrey Hoppe mai 2010
Linda si cu mine am condus fara graba 5 ore inapoi de la Lacul Okanagan, Canada catre Spokane, Washington USA
pentru zborul nostru inapoi in Denver acum cateva saptamani.Am decis sa conducem de la Spokane pentru ca este greu de zburat in
Kelowna si abia asteptam amadoi o calatorie cu masina relaxanta.Condusul cu masina presupune trecerea granitei Statelor unite si
Canada, intr-o pustietate dezolanta. Aproape ca nu existau masini pe strada in acea dimineata cand am oprit la o mica coliba ca
continea un vames american care era probabil foarte plictisit.Nu m-am gandit nici o clipa la acest lucru cand am oprit masina la stop,
am coborat ferestra si i-am inmanat pasapoartele.Am trecut de emigrari de sute de ori in acesti ultimi 10 ani si deja a devenit o rutina
pentru noi.Am asteptat cu rabdare ca vamesul, un barbat cam la patruzeci de ani cu o tunsoare militara si cu o camasa cu doua
numere mai mici, sa ne ofere inapoi pasapoartele. Asteptarea era din ce in ce mai mare. Rabdarea mea s-a transformat in
nerabdare. Am aruncat o privire catre vames. El se uita la fiecare pagina din pasapoartele noastre, si avand in vedere toate calatoriile
noastre, erau ceva pagini. Avem stampile din Israel, Egypt, Turcia si Grecia. Srampile din Japonia si Korea, Columbia si Brazilia. Si
numeroase stampile din tari europene cum ar fi Norvegia, Finlanda, Elvetia si Romania.Ca sa nu mai spun despre pagini si pagini de
stampile pentru aeroportul din Frankfurt unde mergem adesea pentru a face legatura cu alte tari din europa. La naiba, am trecut atat
de des prin Frankfurt incat stiu sa ma misc cu ochii inchisi prin acel aeroport. Cu o voce zgomotoasa si morocanoasa, vamesul
responsabil de securitatea statelor unite in pustietatea aceea, a intrebat: ''Cu ce va ocupati???" Am avut o reactie nervoasa de reflex
la aceasat intrebare. ''Ce dracu?"Mi-am zis in gand, ''pentru ce ma intrebi asta? Doar da-mi pasapoartele inapoi si voi spune ceva de
genul ''sa ai o zi buna'', cum Linda si cu mine trecem granita catre inca Statele Unite, in siguranta". In schimb, am schitat ''suntem
invatatori''. Asa cum cuvintele neandemanatic ieseau la suprafata, am stiut ca acea conversatie o luase intr-o directie gresita. ''Ce
predati?" a urlat vamesul Dintr-un motiv ciudat mi-am amintit dintr-o data ca am fost intrebat de catre profesorul meu din clasa a nou
in timp ce visam cu ochii deschisi ''la ce te gandesti Hoppe?" Ei bine, domnule profesor, la ce CREZI ca se poate gandi un baiat de
15 ani? La Fete! Amintirea mea nepotrivita a acestei traume din liceu la acel timp aflandu-ma langa vames, m-a facut sa rosesc, exact
asa cum s-a intamplat cu profesorul de stiinta acum multi ani. Gardianul, foarte bine antrenat pentru a observa asemenea
comportamente neobisnuite, s-a uitat fix la fata mea palida si astepta un raspuns. ''Sunt un fel de informatii religioase si spirituale'' a
venit a doua declaratie stupida din gura mea. Uau! Ii puteai vedea pupilele cum se dilatau. ''Inca unul'' aproape ca il puteam auzi.
''Versiunea regelui James?" (o traducere a bibliei) a incercat el inclinandu-se capul catre noi. Aproape ca era sa-mi tusesc guma
afara. ''Nu exact'' am raspuns. ''La ce secta sunteti afiliati?" ne-a intergogat el. ''La cercul crimson'' am raspuns eu, stiind foarte bine
ca este cel de-al treilea lucru stupid care imi iese din gura mea uscata. Dintr-o data totul a inceput sa se miste cu incetinitorul. Cu
incetinitorul am putut vedea un ranjet nemilos si scortos pe fata sa. Tot cu incetinitorul am vazut ochii Lindei luand foc si arncand
lasere puternice direct in mine.Cum timpul aproape ca s-a suspendat, ii puteam auzi gandurile Lindei:"O persoana, trei declaratii
stupide.Daca vom supravietui sa mai si povestim ce s-a intamplat, eu voi vorbi data viitoare''. ''Si calatoriti peste tot in lume cu acasta
religie Cercul Crimson?" a intrebat gardianul onest, care in continuare se uita in paginile pasapoartelor. ''Da'' am incercat sa dau
replica cu o voce plina de incredere, dar vocea a sunat ca aceea a unui adolescent care trece prin pubertate. A iesit ca o silabisire
neandemanatica: ''ddddddddddd-aaaaaaaaaa''. "CUI predati voi?" a insistat el. Ar fi trebuit sa spun ''unor umani plini de compasiune,
inspirati, stralucitori si profuni din cosmos''. In schimb am ales cel de-al patrulea raspuns stupid si am spus ''ah, multor oameni''.
Energia s-a schimbat brusc. ''Trebuie sa iesiti imediat din masina. Mergeti direct in acea cladire'' a spus el, aratandu-ne o cladire gri,
neprietenoasa care arata mai mult cu o inchisoare decat cu o ''receptie'' asa cum scria pe semn. Jur ca puteam auzi gandurile Lindei
asa cum in tacere am mers catre cladire. ''Frate!!'' asa credeam ca va spune. Nu stiu sigur de ce se gandea la ''barbati'' in alec
moment si eram ingrijorat pentru ce se va intampla in interiorul Cladirii. Camera de asteptare era neclara si goala total. Noi eram
clientii zilei. Doamna(si folosim acest termen generic) care statea in spatele biroului in uniforma ei indesata ne-a lasat sa asteptam
cateva minute in timp ce ea se uita la ecranul calculatorului.Tensiunea-tensiunea mea-a ajuns la cote maxime. Dintr-o data, neluandu
-si ochii de la ecran, ne-a intrebat cu o voce ca si cum ti-ai antrena cainele ''pentru ce ai venit aici?" Linda a inceput sa vorbeasca dar
eu am zis ca daca eu am fost cel care am intrat in bucluc, era de datoria mea sa fac intr-un fel sa iesim. ''Tipul de acolo de afara ne-a
spus sa intram aici'' am spus eu aratand spre mica coliba. Linda avea gura deschisa pentru ca o intrerupesem eu si probabil ca vroia
sa spuna ''noi nu suntem impreuna'', dar doamna voinica deja se ridicase de la birou si iesea afara. Ii puteam simti mandria si
pedeapsa asa cum a disparut in mica coliba. La acest punct am refuzat sa ma uit la Linda. A revenit dupa 5 minute cu un ranjet de
automultumire pe fata. Urasca cu adevarat ranjetele de multumire. Nimic bun nu poate iesi din acest lucru. Fara a spune un cuvant s
-a asezat inapoi in scaunul ei si a inceput sa lucreze la calculator. Scria ceva la tastatura. Sprancenele sale s-au ridicat. A scris si mai
mult. Gura ei s-a strans si ochii ei au devenit sageti. Dupa multe minute chinuitoare a sarit din scaunul sau si a fugit la o fereastra
unde era un birou in cealalta camera. Incepea sa semene cu un film de groaza a lui Stephen King. O puteam vedea vorbind cu Alpha
Boss Guard cum arata catre hartiile pe care le scosese la imprimanta si catre Linda si cu mine. Dupa 15 minute de agonie, mi-am
ridicat ochii din podea si am observat un portret mare al presedintelui Barak Obama pe perete, cum toate birourile guvernelor trebuie
sa afiseze, fie ca le place sau nu. Dintr-o data, ca intr-un vis, Obama s-a transformat in Abraham Lincoln si apoi in Adamus Saint
Germain. Adamus radea. De mine. Poza s-a transformat inapoi in Obama exact cand doamna gardian s-a intors. ''Ce fel de munca
faceti?" a intrebat incruntata mestecand tabaco. Linda a profitat de ocazie pentru a interveni in timp ce eu imi reveneam din
experienta interdimensionala cu portretul. ''Noi suntem invatatorii noii energii'' a spus ea cu o voce ferma plina de incredere.''Suntem
autorii unor carti despre trezirea spirituala si constiinta umana''. Doamna gardian s-a uitat la hartiile sale pentru un moment lung si a
spus ''ok, puteti merge. Bine ati revenit in Statele Unite''. Linda si cu mine am mers vioi catre masina, am condus peste granita si am
mers direct catre spokane, Washington USA fara a ne spune un cuvant unul celuilalt. Dupa 10 minute, cand eram in siguranta, la o
distanta considerabila de granita, ne-am uitat unul la altul si am izbucnit in ras. Lacrimile au iesit din ochii nostri cum am inceput sa
radem de prostia mea. Am eliberat energia nervoasa care se acumulase pana la extrem la granita. Lucrul amuzant a fost...ca nu am
facut nimic gresit. Nu am facut contrabanda cu canadieni peste granita. (ei de fapt incercau sa intre inapoi in Canada) Nu aduceam
droguri sau alcool si nu am vizitat nici un criminal in Canada.(nici nu cunoastem vreunul) Eram oameni obisnuiti care tocmai au
canalizat scoala misterelor metafizice cu profesorul Conte Adamus Saint-Germain pentru 70 de shaumbra in minunata Kelowna. m
invatat cateva lectii valoroase din acest incident la granita: 1.Sa nu trec granita la un punct pustiu. Ei nu au nimic mai bun de facut
decat sa te opresca pentru a trece mai repede acele ore lungi intre calatori. Sunt sigur ca nu au vazut multe pasapoarte ca ale
noastre, pline cu stampile din toata lumea.2. Sa las energia feminina (Linda) sa vorbeasca. 3.Daca insist sa vorbesc, sa fiu mandru
de ceea ce fac. La urma urmei, inchizitia s-a terminat acum sute de ani. Noi traim in timpuri noi, cand putem fi mandri si deschisi
despre ceea ce facem. 4. Mai presus de orice, sa fiu clar. Asta nu este prima data cand ma balbai cand cineva ma intreaba cu ce ma
ocup.Am incercat intotdeauna sa dansez in jurul problemei, cu raspunsuri vagi si mentale. Am presupus ca nu ar fi inteles sau ca m-
ar judeca ca fiind un ciudat, sau cel mai rau ca si-ar fi scos sabia pentru a ma rani in numele Dumnezeului (lor). Dar cum sa se simta
ei confortabili daca eu nu sunt confortabil? 5. Sa respir profund cand sunt confruntat cu situatii neconfortabile. Dupa ce ne-am intors
in masina, am realizat ca nu respirasem in cele 30 de minute de chin. Respiratia constienta m-ar fi scos din minte si m-ar fi recentrat.
6. Sa simt energia situatiei. Linda si cu mine nu avem nimic de ascuns, dar eu am fost prins in energia omniprezenta a vinovatiei si a
greselii. Am cazut exact in ea! Este aceasi energie care inconjoara punctele de securitate de la aeroport, de la masinile politiei,
colectorilor de taxe, etc. Si nu are nici o legatura cu mine. Situatia trecerii granitei s-a clarificat imediat ce Linda a spus cu o voce
ferma si plina de incredere ''Noi suntem invatatori ai noii energii si autorii unor carti despre trezirea constiintei si constiinta umana''. A
spus-o fara a-si cere scuze, fara rusine si fara manipulare mentala. ''Suntem invatatorii noii energii''. Dragut! As fi vrut ca eu sa fi spus
asta. sursa: www.crimsoncircle.com
Linda si cu mine am condus fara graba 5 ore inapoi de la Lacul Okanagan, Canada catre Spokane, Washington USA
pentru zborul nostru inapoi in Denver acum cateva saptamani.Am decis sa conducem de la Spokane pentru ca este greu de zburat in
Kelowna si abia asteptam amadoi o calatorie cu masina relaxanta.Condusul cu masina presupune trecerea granitei Statelor unite si
Canada, intr-o pustietate dezolanta. Aproape ca nu existau masini pe strada in acea dimineata cand am oprit la o mica coliba ca
continea un vames american care era probabil foarte plictisit.Nu m-am gandit nici o clipa la acest lucru cand am oprit masina la stop,
am coborat ferestra si i-am inmanat pasapoartele.Am trecut de emigrari de sute de ori in acesti ultimi 10 ani si deja a devenit o rutina
pentru noi.Am asteptat cu rabdare ca vamesul, un barbat cam la patruzeci de ani cu o tunsoare militara si cu o camasa cu doua
numere mai mici, sa ne ofere inapoi pasapoartele. Asteptarea era din ce in ce mai mare. Rabdarea mea s-a transformat in
nerabdare. Am aruncat o privire catre vames. El se uita la fiecare pagina din pasapoartele noastre, si avand in vedere toate calatoriile
noastre, erau ceva pagini. Avem stampile din Israel, Egypt, Turcia si Grecia. Srampile din Japonia si Korea, Columbia si Brazilia. Si
numeroase stampile din tari europene cum ar fi Norvegia, Finlanda, Elvetia si Romania.Ca sa nu mai spun despre pagini si pagini de
stampile pentru aeroportul din Frankfurt unde mergem adesea pentru a face legatura cu alte tari din europa. La naiba, am trecut atat
de des prin Frankfurt incat stiu sa ma misc cu ochii inchisi prin acel aeroport. Cu o voce zgomotoasa si morocanoasa, vamesul
responsabil de securitatea statelor unite in pustietatea aceea, a intrebat: ''Cu ce va ocupati???" Am avut o reactie nervoasa de reflex
la aceasat intrebare. ''Ce dracu?"Mi-am zis in gand, ''pentru ce ma intrebi asta? Doar da-mi pasapoartele inapoi si voi spune ceva de
genul ''sa ai o zi buna'', cum Linda si cu mine trecem granita catre inca Statele Unite, in siguranta". In schimb, am schitat ''suntem
invatatori''. Asa cum cuvintele neandemanatic ieseau la suprafata, am stiut ca acea conversatie o luase intr-o directie gresita. ''Ce
predati?" a urlat vamesul Dintr-un motiv ciudat mi-am amintit dintr-o data ca am fost intrebat de catre profesorul meu din clasa a nou
in timp ce visam cu ochii deschisi ''la ce te gandesti Hoppe?" Ei bine, domnule profesor, la ce CREZI ca se poate gandi un baiat de
15 ani? La Fete! Amintirea mea nepotrivita a acestei traume din liceu la acel timp aflandu-ma langa vames, m-a facut sa rosesc, exact
asa cum s-a intamplat cu profesorul de stiinta acum multi ani. Gardianul, foarte bine antrenat pentru a observa asemenea
comportamente neobisnuite, s-a uitat fix la fata mea palida si astepta un raspuns. ''Sunt un fel de informatii religioase si spirituale'' a
venit a doua declaratie stupida din gura mea. Uau! Ii puteai vedea pupilele cum se dilatau. ''Inca unul'' aproape ca il puteam auzi.
''Versiunea regelui James?" (o traducere a bibliei) a incercat el inclinandu-se capul catre noi. Aproape ca era sa-mi tusesc guma
afara. ''Nu exact'' am raspuns. ''La ce secta sunteti afiliati?" ne-a intergogat el. ''La cercul crimson'' am raspuns eu, stiind foarte bine
ca este cel de-al treilea lucru stupid care imi iese din gura mea uscata. Dintr-o data totul a inceput sa se miste cu incetinitorul. Cu
incetinitorul am putut vedea un ranjet nemilos si scortos pe fata sa. Tot cu incetinitorul am vazut ochii Lindei luand foc si arncand
lasere puternice direct in mine.Cum timpul aproape ca s-a suspendat, ii puteam auzi gandurile Lindei:"O persoana, trei declaratii
stupide.Daca vom supravietui sa mai si povestim ce s-a intamplat, eu voi vorbi data viitoare''. ''Si calatoriti peste tot in lume cu acasta
religie Cercul Crimson?" a intrebat gardianul onest, care in continuare se uita in paginile pasapoartelor. ''Da'' am incercat sa dau
replica cu o voce plina de incredere, dar vocea a sunat ca aceea a unui adolescent care trece prin pubertate. A iesit ca o silabisire
neandemanatica: ''ddddddddddd-aaaaaaaaaa''. "CUI predati voi?" a insistat el. Ar fi trebuit sa spun ''unor umani plini de compasiune,
inspirati, stralucitori si profuni din cosmos''. In schimb am ales cel de-al patrulea raspuns stupid si am spus ''ah, multor oameni''.
Energia s-a schimbat brusc. ''Trebuie sa iesiti imediat din masina. Mergeti direct in acea cladire'' a spus el, aratandu-ne o cladire gri,
neprietenoasa care arata mai mult cu o inchisoare decat cu o ''receptie'' asa cum scria pe semn. Jur ca puteam auzi gandurile Lindei
asa cum in tacere am mers catre cladire. ''Frate!!'' asa credeam ca va spune. Nu stiu sigur de ce se gandea la ''barbati'' in alec
moment si eram ingrijorat pentru ce se va intampla in interiorul Cladirii. Camera de asteptare era neclara si goala total. Noi eram
clientii zilei. Doamna(si folosim acest termen generic) care statea in spatele biroului in uniforma ei indesata ne-a lasat sa asteptam
cateva minute in timp ce ea se uita la ecranul calculatorului.Tensiunea-tensiunea mea-a ajuns la cote maxime. Dintr-o data, neluandu
-si ochii de la ecran, ne-a intrebat cu o voce ca si cum ti-ai antrena cainele ''pentru ce ai venit aici?" Linda a inceput sa vorbeasca dar
eu am zis ca daca eu am fost cel care am intrat in bucluc, era de datoria mea sa fac intr-un fel sa iesim. ''Tipul de acolo de afara ne-a
spus sa intram aici'' am spus eu aratand spre mica coliba. Linda avea gura deschisa pentru ca o intrerupesem eu si probabil ca vroia
sa spuna ''noi nu suntem impreuna'', dar doamna voinica deja se ridicase de la birou si iesea afara. Ii puteam simti mandria si
pedeapsa asa cum a disparut in mica coliba. La acest punct am refuzat sa ma uit la Linda. A revenit dupa 5 minute cu un ranjet de
automultumire pe fata. Urasca cu adevarat ranjetele de multumire. Nimic bun nu poate iesi din acest lucru. Fara a spune un cuvant s
-a asezat inapoi in scaunul ei si a inceput sa lucreze la calculator. Scria ceva la tastatura. Sprancenele sale s-au ridicat. A scris si mai
mult. Gura ei s-a strans si ochii ei au devenit sageti. Dupa multe minute chinuitoare a sarit din scaunul sau si a fugit la o fereastra
unde era un birou in cealalta camera. Incepea sa semene cu un film de groaza a lui Stephen King. O puteam vedea vorbind cu Alpha
Boss Guard cum arata catre hartiile pe care le scosese la imprimanta si catre Linda si cu mine. Dupa 15 minute de agonie, mi-am
ridicat ochii din podea si am observat un portret mare al presedintelui Barak Obama pe perete, cum toate birourile guvernelor trebuie
sa afiseze, fie ca le place sau nu. Dintr-o data, ca intr-un vis, Obama s-a transformat in Abraham Lincoln si apoi in Adamus Saint
Germain. Adamus radea. De mine. Poza s-a transformat inapoi in Obama exact cand doamna gardian s-a intors. ''Ce fel de munca
faceti?" a intrebat incruntata mestecand tabaco. Linda a profitat de ocazie pentru a interveni in timp ce eu imi reveneam din
experienta interdimensionala cu portretul. ''Noi suntem invatatorii noii energii'' a spus ea cu o voce ferma plina de incredere.''Suntem
autorii unor carti despre trezirea spirituala si constiinta umana''. Doamna gardian s-a uitat la hartiile sale pentru un moment lung si a
spus ''ok, puteti merge. Bine ati revenit in Statele Unite''. Linda si cu mine am mers vioi catre masina, am condus peste granita si am
mers direct catre spokane, Washington USA fara a ne spune un cuvant unul celuilalt. Dupa 10 minute, cand eram in siguranta, la o
distanta considerabila de granita, ne-am uitat unul la altul si am izbucnit in ras. Lacrimile au iesit din ochii nostri cum am inceput sa
radem de prostia mea. Am eliberat energia nervoasa care se acumulase pana la extrem la granita. Lucrul amuzant a fost...ca nu am
facut nimic gresit. Nu am facut contrabanda cu canadieni peste granita. (ei de fapt incercau sa intre inapoi in Canada) Nu aduceam
droguri sau alcool si nu am vizitat nici un criminal in Canada.(nici nu cunoastem vreunul) Eram oameni obisnuiti care tocmai au
canalizat scoala misterelor metafizice cu profesorul Conte Adamus Saint-Germain pentru 70 de shaumbra in minunata Kelowna. m
invatat cateva lectii valoroase din acest incident la granita: 1.Sa nu trec granita la un punct pustiu. Ei nu au nimic mai bun de facut
decat sa te opresca pentru a trece mai repede acele ore lungi intre calatori. Sunt sigur ca nu au vazut multe pasapoarte ca ale
noastre, pline cu stampile din toata lumea.2. Sa las energia feminina (Linda) sa vorbeasca. 3.Daca insist sa vorbesc, sa fiu mandru
de ceea ce fac. La urma urmei, inchizitia s-a terminat acum sute de ani. Noi traim in timpuri noi, cand putem fi mandri si deschisi
despre ceea ce facem. 4. Mai presus de orice, sa fiu clar. Asta nu este prima data cand ma balbai cand cineva ma intreaba cu ce ma
ocup.Am incercat intotdeauna sa dansez in jurul problemei, cu raspunsuri vagi si mentale. Am presupus ca nu ar fi inteles sau ca m-
ar judeca ca fiind un ciudat, sau cel mai rau ca si-ar fi scos sabia pentru a ma rani in numele Dumnezeului (lor). Dar cum sa se simta
ei confortabili daca eu nu sunt confortabil? 5. Sa respir profund cand sunt confruntat cu situatii neconfortabile. Dupa ce ne-am intors
in masina, am realizat ca nu respirasem in cele 30 de minute de chin. Respiratia constienta m-ar fi scos din minte si m-ar fi recentrat.
6. Sa simt energia situatiei. Linda si cu mine nu avem nimic de ascuns, dar eu am fost prins in energia omniprezenta a vinovatiei si a
greselii. Am cazut exact in ea! Este aceasi energie care inconjoara punctele de securitate de la aeroport, de la masinile politiei,
colectorilor de taxe, etc. Si nu are nici o legatura cu mine. Situatia trecerii granitei s-a clarificat imediat ce Linda a spus cu o voce
ferma si plina de incredere ''Noi suntem invatatori ai noii energii si autorii unor carti despre trezirea constiintei si constiinta umana''. A
spus-o fara a-si cere scuze, fara rusine si fara manipulare mentala. ''Suntem invatatorii noii energii''. Dragut! As fi vrut ca eu sa fi spus
asta. sursa: www.crimsoncircle.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu